Biblioteca pentru Toţi: "Povestea Vorbii” de Anton Pann

"– O, Doamne! – răspunse bunul ghicitor –/Eu o ştiu pricina, frate slujitor,Şi tocma d-aceea vremea prelungesc,/Că îmi este milă lumea să muncesc;/Dar puteam inelul să-l ghicesc pe loc/Şi băgam d-atuncea pe mai mulţi în foc;/Ci crez omenirei, că om sunt şi eu,/Şi greşim adesea toţi lui Dumnezeu;/Dar el ne aşteaptă să ne pocăim,/Nu ne pedepseşte-ndată cum greşim,/Într-acest chip nouă pildă vrând a    rău-n grab să-l pedepsim…”

De obicei lui Anton Pann i se rezervă un loc de folclorist, ceea ce e cu mult prea puţin. Erudiţia lui în materie de tradiţie orală şi populară este enormă. Ochiul distinge pe loc elementul ţărănesc de cel universal. Schimbarea ritmicei, neprevăzutele rime interioare, armonizarea colorilor verbale ţipătoare dezvăluie un artist desăvârşit. Arta e clasică, îndreptată doar spre observaţia morală. Povestea vorbei este o comedie a cuvintelor pure şi în acelaşi timp o comedie umană integrală, făcută din observaţii impersonale, stereotipe, cunoscute dinainte, surprinzătoare în totala lor lipsă de inedit, în rigiditatea lor chinezească, persiflatoare, de înţelepciune milenară. (G. Călinescu, Istoria literaturii române  de la origini pânăîn prezent)