Evanghelia după Iuda

Adam Blake este un autor care s-a înconjurat de mister. După cum se afirmă, nimeni nu-i cunoaşte identitatea reală, nu-i ştie chipul. Fără doar şi poate, enigma care-i însoţeşte cariera li­terară a avut o contribuţie însemnată la promo­va­rea cărţilor lui, vândute în milioane de exemplare pe întreg globul. Oare cum şi-o fi încasând drepturile băneşti?

Una dintre scrierile lui, „Evanghelia după Iuda”, este recomandată ca un thriller religios, „cel mai bine scris şi mai captivant” de la „Codul lui Da Vinci” încoace.

În bună măsură, această prezentare generoasă se justi­fică. Avem de-a face cu un roman în care urmăririle cu maşini, acţiunile în forţă ale poliţiei, filajele, bătăile şi crimele se ţin lanţ. Datorită acestor ingrediente specifice genului şi dozate cu multă pricepere, naraţiunea are un ritm precipitat, te ţine într-o încordare permanentă, dez­nodământul fiind imprevizibil. Iar scriitura este mai mult decât onorabilă, personajele sunt uşor de reţinut şi apariţia lor pe scenă întru totul legitimă. Nici nu-i de mirare – în Marea Britanie nu te poţi impune cu o carte care nu întruneşte anumite standarde de calitate.

Unul dintre eroii romanului, Leo Tillman, îşi caută soţia şi cei trei copii ai săi, dispăruţi de-acasă fără urmă şi fără nici o explicaţie. Bărbatul îndurerat colindă planeta de treisprezece ani, încercând să afle adevărul despre un eveniment care i-a bulversat viaţa, l-a constrâns să devină un mercenar competent şi crud. Dar pistele pe care le străbate – din Republica Inguşetia la Bucureşti, din Turcia în Franţa, de-acolo în Anglia – nu duc nicăieri. Cei pe care îi crede implicaţi în răpirea familiei sale şi pe care îi interoghează sub ameninţarea armelor sau torturându-i, nu-i sunt de nici un folos, îi oferă doar noi elemente de investigat, în alte părţi ale lumii.

Desigur, nu putea lipsi un personaj feminin interesant. Heather Kennedy, sergent detectiv la New Scotland Yard anchetează moartea suspectă a trei eminenţi istorici. Aceştia făceau parte dintr-o comunitate virtuală, „The Ravellers”, preocupaţi de traducerea de documente foarte vechi şi extrem de complicate. Ei descoperă documentul  Rotgut, care se dove­deşte a fi textul complet al „Evangheliei după Iuda” – fragmente din ea se găsiseră printre celebrele manuscrise de la Marea Moartă. Scrierea modifică tot ce ştiam din Noul Testament despre sfârşitul lui Iisus şi-l înfăţişeazăpe Iuda Iscarioteanul într-o nouă lumină. El l-ar fi trădat pe Fiul Domnului la ce­rerea acestuia, pentru ca astfel să-şi împlinească misiunea divină, de a muri şi de a învia. În schimb, celui care avea să devină cel mai hulit dintre ucenicii Nazariteanului i s-a promis că urmaşii lui vor stăpâni Pământul după trei milenii de aşteptare. Bineînţeles, secretul trebuia păstrat cu străşnicie.

După multe peripeţii, care mai de care mai palpitantă, drumurile lui Leo Tillman şi ale sergentului detectiv Heather Kennedy se intersectează în be­neficiul amândurora. Cooperarea lor dezvăluie fapte înfricoşătoare: undeva, în apropiere de Ciudad de Mexico, 30.000 de urmaşi ai lui Iuda locuiesc într-o metropolă subterană. Acolo aşteaptă să le vină rândul la domnie. Acolo pregătesc asasini fanatici, gata la o comandă să-i suprime pe toţi cei care îndrăznesc să le afle tainele şi să le împărtăşească tuturor, aşa cum au încercat cei trei istorici.

Evident, Leo Tillman şi Heather Kennedy dejoacă planurile conducătorilor acestei secte periculoase, spre mulţu­mirea cititorilor năuciţi de atâtea aventuri uimitoare. Lanţul întâmplărilor neverosi­mile este copleşitor, ţinând mai mult de domeniul fantasticului. Adam Blake a scris mai degrabă un basm poliţist, decât un thriller religios. Lectura lui e, totuşi, captivantă.