Lucian Blaga, o lectie de diplomatie activa

Mă gândeam să încep aceste însemnări despre cartea lui Nicolae Mareş "LUCIAN BLAGA diplomat la Varşovia”(*), lansată la Fundaţia Euroapenă Titulescu, aşa: "O carte care ne relevă o un Lucian Blaga încă puţin ştiut- diplomat în serviciul ţării sale”, dar îmi dau seama că greşesc amarnic. S-au împlinit, zilele trecute, 50 de ani de la moartea sa şi … vorba sferto-doctului: ”Care e problema?” Avem ştiinţă despre o iniţiativă de anvergură naţională pe măsura operei sale poetice şi filosofice? Nu era cazul ca acest an să fie "Anul Lucian Blaga”? Era, dar cine să o facă? O guvernare avându-l în frunte, voba vine!, un anonim absolut care pretinde a fi universitar clujean? Aşa-zisul minister al culturii care nu a mişcat un deget pentru recuperarea manuscriselor lui Emil Cioran? Televiziunea ( parcă, şi "publică”?!), jalnic-obedienta "Antena vă aparţine”, cu unic beneficiar? Lucian Blaga şi "Corola de minuni” a operei sale se retrag în umbră sub povara ignoranţei oficializate.

În aceste împrejurări, demersul lui Nicoale Mareş, om de cultură şi diplomat cu o prodigioasă activitate pe tărâmul relaţiilor româno-poloneze, este o supriză. În primul rând, pentru că aduce la lumină o latură încă, puţin cunoscută a personalităţii lui Lucian Blaga- diplomaţia-, mai ales, perioada de început, despre care nu s-a vorbit decât în treacăt. Este vorba despre cele zece luni din anii 1926-1927, cât acesta a funcţionat ca ataşat de presă la ambasada română de la Varşovia. Practic, despre rapoartele şi informaţiile de presă pe care Blaga le trimitea la Bucureşti nu se cunoştea mai nimic. Ele nu figurează în cele trei volume ale crestomaţiei ”Blaga. Din activitatea diplomatică” alcătuită de profesorul Pavel Ţugui şi poate că, fără eforturile de desfoliere a dosarelor din Arhiva Ministerului de Externe depuse de Nicolae Mareş, acolo ar fi rămas...

O primă constatare se impune: pentru diplomatul şi în egală măsură pentru scriitorul şi filosoful Lucian Blaga exercitarea atribuţiilor sale de ataşat de presă a fost prilej de a exercita ceea ce numim acum "o democraţie activă” şi nicidecum o sinecură. Aşa după cum nu a fost nici o trambulină de propulsare a propriei persoane ori a amicilor săi, Ce-i drept, atunci când vine la post, la Varşovia, Lucian Blaga, poetul, dramaturgul şi gânditorul, era o prezenţă inconfundabilă în cultura românească. Atu-uri puternice pe care le va folosi în "perioada vistulană”(cum numeşte Nicolae Mareş şederea lui Blaga la post, la Varşovia) pentru a–şi onora mandatul cu toată seriozitatea, dar şi pentru a-şi contura noi zări şi etape de creaţie. Aici va termina "Meşterul Manole”, piesa pe care a iubit-o atât de mult şi, tot aici va scrie şi câteva bijuterii poetice("Oraş vechi” şi”Varşovia”). "Aici, în nord- menţionează Nicolae Mareş-, Blaga şi-a călit caracterul dârz, a simţit din plin tot felul de perversităţi cu învolburări neaşteptate în noua profesie.”

Blaga îşi face debutul la ambasada României din Varşovia prin două acţiuni care, practic, nu aveau nici-o legătură una cu alta. După cum se menţionează în primul Raport, datat" 22 Novembrie 1926”, el participă la serbările în amintirea lui Chopin şi, tot din primele zile de mandat, ia atitudine publică faţă de "unele ştiri scurte, unele mai senzaţionale, altele mai puţin, transmise de diverse agenţii telegrafice”. Avem, aici, cele două paradigme ale activităţii ataşatului de presă: pe de o parte, o susţinută campanie de promovare a intereselor şi realităţilor României, prin intermediul unor relaţii directe şi deschise cu personalităţi reprezentative ale culturii şi presei din ţara-gazdă, iar, pe de altă parte, cu o susţinută şi curajoasă acţiune de respingere a unor atacuri sfruntate la adresa ţării sale. Aflăm din raportul citat: ”pentru subsemnatul, serbările Chopin au fost şi un bun prilej de a cunoaşte şi o mare parte din lumea artistică şi literară a Varşoviei”. În acest fel, ataşatul de presă stabileşte contacte cu preşedinele sindicatului jurnaliştilor polonezi care îi "pune la dispoziţie” o rubrică lunară "românească” în "Tygodnik Ilustrata” una dintre cele mai răspândite publicaţii poloneze, în vreme ce şi alţi scriitori şi şefi de gazetă îi adresează invitaţia de susţine colaborări permanente în gazetele pe care le editează. Lucian Blaga se pune numaidecât pe treabă şi, la 7 ianuarie 1927, publică în "Glos Prawdy” un grupaj de informaţii despre aspecte semnificative ale realităţilor culturale din România. Având încredinţarea că ”în propaganda culturală nu impresionează deloc simplul material informativ”, Blaga va publica analize substanţiale despre ”Poezia românească actuală-Octavian Goga, Tudor Arghezi şi cei mai tineri”, scriind, deopotrivă, despre "Critica literară în România”. Fapt semnificativ: atunci când prezintă străinătăţii valorile culturii româneşti, Lucian Blaga o face fără ură şi fără părtinire şi nu trebuie să ne mirăm dacă îl vom întâlni menţionat, în termeni apreciativi, pe Nicolae Iorga de care, se ştie, poetul de la Lancrăm se depărţea în anumite privinţe.

Cât priveşte cea de-a doua latură a acţiunilor de "propagandă culturală”: respingerea, categorică şi argumentată, a malversaţiunilor publicistice la adresa României, este de reţinut răspunsul, demn şi categoric, pe care Blaga îl da, chiar în primele luni ale mandatului său, unui articol tipărit de o o gazetă poloneză sub un tiitlu voit "de scandal”:”ţara urâtă a unei Regine frumoase”. Răspunsul lui Lucian Blaga este un text antologic-”Fanteziile urâte ale unui om lipsit de frumuseţe”, adevărat model al genului. Şi, mai trebuie spus, pe parcursul misiunii sale la Varşovia,Lucian Blaga va mai avea şi alte prilejuri de a da replică unor neadevăruri lansate în presa poloneză la adresa României. O va face, prompt şi categoric, fără inhibiţii şi fără ezitări. Aşa încât observaţia lui Nicolae Mareş mi se pare perfect îndreptăţită: ”Lucian Blaga a devenit în cele zece luni cât a lucrat la Varşovia, o veritabilă insituţie de dezminţire şi de contracarare a informaţiilor false, defăimătoare sau rău voitoare la adresa României, strecurate în presă sau intrate în circuitul informativ al diferitelor agenţii care funcţionau în această ţară.”

Aş fi putut încheia aceste însemnări cu o paralelă între ceea ce a făcut Blaga pentru ţara sa, ca ataşat de presă, în decursul mandatului la Varşovia şi unele realităţi, deloc măgulitoare, din actualitatea imediată. Mă abţin (vorba aceea "prietenii ştiu de ce…”) şi rămân la a recomanda remarcabila carte a lui Nicolae Mareş despre Lucian Blaga diplomat la Varşovia, ca pe un excelent şi bine-venit manual de diplomaţie activă.
(*) Nicolae Mareş "Lucian Blaga diplomat la Varşovia” Editura Fundaţiei România de Mâine. 2011