Constelaţia... din cuptor!

Dă drumul cuptorului, ca să fie bine încins, pregăteşte maiaua şi o pune la caldurică, pe calorifer. Tocmai când punea făina şi untura sună cineva şi se auzi o bătaie uşurică în uşă. Eee, a venit! Mai devreme decât se aştepta! Lăsă totul şi o ajută pe prinţesă să se dezbrace. În tot acest timp, guriţa i-a debitat o mulţime de întrebări la care a trebuit să răspundă mamaia. Scăpată de hainele groase, ţâşni ca din puşcă din mâinile femeii şi se duse direct la bucătărie. Se instală cu greu pe un scaun, foarte aproape de masă, şi începu a cerceta. Pe masă, un peisaj fascinant o întâmpină: grămada de făină albă, pufoasă, o ispitea şi chiar încercă să sufle în ea. Mamaia, care o urmase de aproape, o stopă cu un „nu” ferm. Şi începură să curgă întrebările: asta ce e?, ce faci cu asta?, de ce pui aia?, şi altele şi altele... Nu mai vorbim de mânuţe, care încercau cu frenezie să se strecoare în tot ce era pe masă.

Maiaua crescuse şi mamaia a putut manevra rapid şi cu dexteritate ingredientele, făcându-le să dispară într-un amestec unic şi cât mai îndepărtat de mânuţele inamice. În vremea aceasta se străduia să răspundă cât mai pe înţelesul fetiţei potopului de întrebari. Cu tot protestul îngeraşului periculos, aluatul a fost lăsat la crescut.

O stea, două stele..., o mie de stele!
S-a scurs timpul şi acum trebuia întins alua­tul pentru făcut steluţe. Fetiţa şi-a reluat locul la masă. Mamaia smulse un cocoloş de cocă şi i-l dădu copilei, mai mult ca să scape de ea. Încântare şi mare bucurie apăru pe feţişoara de îngeraş. Nu-i venea să creadă. Avea în mânuţă o mingiuţă de cocă, moale ca plastilina, pe care putea s-o transforme în ce vrea ea şi s-o facă biscuiţi. Mamaia întinse aluatul şi, cu forma, făcea steluţe.

Forma de stea ajunse la marginea aluatului. Fetiţa se opri şi, cu un gest scurt, îşi înlătură un zuluf de pe frunte, murdărindu-se de făină pe faţă, oftă şi-i ceru bunicii forma, ca să-şi facă şi ea steluţe. Mamaia le orna acum cu stafide şi rahat. Le-a băgat la cuptor şi s-a întors la aluat, să termine biscuiţii. În vremea asta, concentrată la maximum pe ceea ce făcea, fetiţa comenta, din când în când, cum şi în ce fel aveau să arate steluţele ei, cât de bune vor fi şi ce va zice mami când va afla că ea a muncit cot la cot cu mamaia. Se înroşise la obrăjori şi broboniţe de sudoare se zăreau la rădăcina părului de la tâmple de atâta efort.

Primul rând de steluţe s-a copt. Femeia a pus în cuptor altă tavă. A scos din cele coapte câteva, le-a stropit cu esenţă de rom, le-a presărat cu zahăr pudră şi le-a pus pe un platou, la răcit. Pe o farfurioară a aşezat trei steluţe, în dreptul fetiţei, care s-a oprit din frământat, a scuturat pălmuţele de făină şi a tras farfurioara mai aproape. „Ai grijă, frige!”, i-a zis mamaia. Ochişorii albaştri ca cerul se uitau fascinaţi la steluţe. Îşi apropie năsucul de farfurie şi trase adânc în piept mirosul mi­nu­nat. Ridică pălmuţele tran­da­firii, cu degetelele răsfirate ca petalele unei flori exotice, îşi propti privirile albastre în ochii femeii şi cu glas aproape şoptit îi zise: „Mamaie, ştii a ce miroase steluţa asta? Ştii?” „Nu”, răspunse mamaia, cu gândul că n-a pus ce trebuie în cocă. „Mamaie, miroase a... cer... şi a... nori, mamaie! A... steluţă norocoasă!” Vorbele copilei o uimiră feri­cit pe femeie.

Un sentiment pe care nu-l mai întâlnise o năpădi şi lacrimi îi încercau ochii. „Da, e premiul cel mai mare pe care-l poate primi o mamaie pentru steluţele pe care le face! åsta da premiu!”, zise mamaia cu sufletul plin de fericire, sărutându-şi nepoata.

Biscuiţi fragezi
Ingrediente: un kg făină, 500 g untură, două ouă, o cană de lapte (sau apă călduţă), 25 g drojdie de bere, o mână de zahăr, o jumătate de linguriţă de sare, esenţă de rom (una-două sticluţe), stafide, rahat, fructe din dulceaţă (după plăcere), zahăr pudră, fulgi de cocos.
Preparare: În lapte (sau în apa călduţă) dizolvă drojdia, două linguri de făină şi o linguriţă de zahăr. Lasă la crescut (maiaua) pentru 15 minute. Pune-o pe masă, în făină, adăugind untura, cele două ouă, sarea, zahărul rămas şi esenţa de rom. Amesteci totul şi faci un aluat pe care îl laşi la crescut o jumătate de oră. Întinde o parte din aluat şi fă o foaie de 0,5 cm grosime, din care decupează în formele dorite şi ornează cu stafide, rahat etc. Repetă operaţiunea până la terminarea aluatului. Pune în tavă şi coace la foc potrivit, timp de 20-25 minute. Nu trebuie să le rumeneşti. Le scoţi cu atenţie pe platou, le poţi stropi cu esenţă de rom sau de vanilie, sau chiar cu coniac şi presari zahăr pudră sau fulgi de cocos. Dacă le doreşti sărate, poţi să le umezeşti cu o pensulă udă şi presari sare grunjoasă (iar când faci aluatul, renunţi la zahăr).