O "pestiada" de pomina

De ce sa se tot duca vestea istorisirilor pescaresti sau vanatoresti? Serile de iarna sunt ideale pentru povesti la gura sobei. Iar povestirile din bucatarie pot avea ca subiect - de ce nu? - chiar intamplari din bucatarie. O astfel de intamplare ne-o istoriseste cu mult haz unul dintre cititorii nostri, domnul Nicolae Ciobanu din Bucuresti. Daca va zburda stiloul pe hartie si vreti sa ne impartasiti si noua experienta dumneavoastra, scrieti-ne pe adresa redactiei. Povestea dumneavoastra poate fi cunoscuta de o tara intreaga.

Intr-o seara tacuta primesc un telefon de la un prieten cu care ma vedeam destul de rar. "Vino - zice el - ca organizam o pestiada."

Nepreastiind eu despre ce este vorba, pe la orele 8 din seara ma infiintez la locuinta parintilor lui, o vila cu etaj, cu teiul din fata casei fosnind usor in vant.

Dupa o jumatate de ora, timp in care am pus tara la cale, am luat masina si am plecat la cumparaturi de ultima ora: bere si paine - cam multa paine, dupa parerea mea.

La intoarcere dam de noi membri ai nocturnei noastre congregatii. Acum aflu si de faptul ca, urmand un ritual doar de "alesi" cunoscut, in seara aceasta se va gati… peste. Dar cum? Iata ca pregatirile incep; se asmute focul asupra vreascurilor din cuibul de caramizi. Un "ucenic" curata gratarul bine cu peria de sarma, apoi il unge cu atentie cu o bucata de slanina (ce a mai ramas de anul trecut).

Pe de alta parte, la loc ascuns, in bucatarie, se pregateste ceea ce va fi numita cu respect "Zeama"! Gazda, mare mester bucatar, ia pestii pe rand (6 bucati macrou decongelat, cam unu de persoana, maximum doi), le reteaza capetele si cozile si ii taie usor pe burta, ca sa se poata intinde bine, in asa fel incat vom vedea pe o parte pielea (spinarea), pe cealalta carnea si oasele. Astfel aranjati, se pun pe gratarul gata incins. Tot in bucatarie, mai din timp, pe aragaz se pregateste o cratita mare, atat de larga incat sa poata gazdui lejer pestii cei intinsi. Se umple cu 3 litri de apa si se pune pe foc. Dupa ce fierbe (si aici este toata minunea), mesterul adauga, dupa regulile bunului-gust si inspiratia de moment, doi ardei iuti tocati marunt, 1/2 plic de frunze de dafin, 2-3 cepe mari taiate julienne, 1/2 capatana de usturoi curatata si tocata mai mare, 2-3 lingurite cu baza pentru mancaruri, o lingura rasa de piper boabe, o lingurita de boabe de mustar, o lingurita cu varf de boia dulce. Amesteca totul bine cu o lingura de lemn si gusta. Se uita la mine, vede ca-l urmaresc cu atentie si-mi spune sugubat: "Ei, si ce mai gasesti prin casa…". Vad ca pastreaza aproape sarea, pentru a ajusta, dupa gust, aroma. Macroul este gata, gazda ia ultima bucata de pe gratar si, dupa ce trage cratita de pe foc, ii asaza cu grija, pe rand, unul peste altul; pune deasupra 1/2 legatura de patrunjel (tocat din vreme - am uitat sa spun), apoi pune repede capacul!

Acum gazda ne spune ca trebuie sa asteptam putin, sa intre bine "zeama" in pesti. Ce sa mai spun ca dupa inca o bere si doua tigari (cam 20 de minute pe ceas), toata lumea cere, nerabdatoare, descoperirea cratitei.

Mesterul bucatar asterne cu ajutorul nostru masa, cam subreda, dar care acum arata ca de sarbatoare cu un stergar taranesc pe ea. Farfuriile aduse sunt - surpriza - de ciorba! Si am aflat apoi de ce; aflati ca pestele s-a servit impreuna cu "zeama", la sfarsitul mesei "disparand" impreuna si peste, si "zeama" din cratita si farfurii! Pentru asta gazda a lasat la indemana un polonic, pe care ni-l disputam unul altuia. Iar painea, despre care aveam impresia ca este prea multa, s-a terminat cu mult inainte de finalul festinului.

In afara de bere, la peste a fost "descoperita" prin pivnita o sticla de tuica de prune "adevarata", de prin zona Valcii. Bun inteles ca la atmosfera deosebita au contribuit si curtea inverzita, lumina de la usa din spate, cernuta prin frunzisul pomului din curte, caldura jarului adormit in cuibul de caramizi si, bineinteles, muzica indracita a lui Goran Bregovici. Nici nu ne-am dat seama cand a trecut timpul. Nimeni nu a avut ragazul sa arunce o privire la ceas. Totusi, incredibil, se stransese de 2 dimineata. Fiind sambata, "supravietuitorii" au continuat cheful, atunci cand "teatrul de operatiuni" s-a mutat in pivnita, cu horinca tocmai de la Maramures, zacusca cu ciuperci si muraturi (mancate toate fara paine!), "furate" din rafturile camarii. Dar asta este deja alta poveste …

"Acum aflu ca in seara aceasta se va gati… peste."

"Ia pestii pe rand, le reteaza capetele si cozile…"

"Doi ardei iuti tocati marunt, frunze de dafin, 2-3 cepe mari taiate julienne…"