Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aţi privit vreodată în oglinda timpului? Cu siguranţă fiecare dintre noi s-a bucurat să descopere poveşti din secolele trecute, căutând, cu luare-aminte, spre lumea de ieri, spre viaţa străbunilor noştri, spre obiceiurile şi portul lor… Când lumea satului nu ne mai este la îndemână, când nu mai avem aproape nici o ladă de zestre în care să găsim fotografii îngălbenite de vreme, cu însemnări pe verso, ţesături cu alesătură şi nici bunici care să ne spună poveştile lor, ne oprim pe uliţele muzeelor satelor şi uitând de vacarmul oraşului, descoperim cotloane neştiute ale epocilor apuse. Un astfel de univers tainic îl regăsim de doi ani la Braşov, la Muzeul Civilizaţiei Urbane. Este găzduit de o clădire monument istoric din Piaţa Sfatului, restaurată, reprezentativă pentru tipologia spaţiilor comerciale publice şi private din oraşele transilvănene între secolele XVI-XIX. De altfel, este vorba despre un proiect-pilot în România, inedit prin construcţia expunerii muzeale, un adevărat discurs despre societatea urban, cu reprezentăi dominante pentru secolul al XVII-lea, al XVIII-lea, al XIX-lea şi secolul XX.
Totul a fost gândit ca la carte, fiecare perioadă istorică fiind atent definită iar povestea conturată pas cu pas, de la subsolul clădirii până la mansardă. S-a pus accent pe contextul geografic al Braşovului, care a dezvoltat legături comerciale şi economice cu Orientul şi Occidentul, în decurs de patru secole. "Influenţa Vienei şi a marilor oraşe europene în secolul al XIX-lea emancipează Braşovul, care preia stilul şi moda timpului, schimbând mentalităţi şi atitudini în ceea ce priveşte locuirea, îmbrăcămintea, meseriile artistice, percepţia familiei, a comunităţii urbane, chiar memorizarea acestei societăţi prin fotografie”, spune doamna dr. Ligia Fulga, director al Muzeului de Etnografie din Braşov, care coordonează şi activitatea Muzeului Civilizaţiei Urbane.
În subsolul clădirii se află două spaţii destinate depozitării mărfurilor aduse de negustori şi cărăuşi spre a fi vândute la Braşov sau pentru a fi transportate în alte oraşe. "Braşovul a avut drept de «etapă» şi depozit încă din anul 1369”, subliniază doamna Ligia Fulga când vine în discuţie pivniţa de mărfuri tipică secolului al XVII-lea, regăsită la subsol. În cel de-al doilea spaţiu de aici, sunt expuse piese din piatră, ancadramentul clădirii-monument, datat 1566, valoros pentru identificarea perioadei constructive specifice Renaşterii, fragmente de ferestre cu arc în două canate, dar şi panouri de parchet în stil baroc, cahle habane, fragmente de ceramică şi sticlă. Când ajungi la parter ţi se dezvăluie aspecte din secolul al XVIII-lea. În spaţiul destinat tranzacţiilor comerciale, într-o sală cu boltă amplă şi decoraţie florală, se sugerează întâlniri ale negustorilor, cărăuşilor şi târgoveţilor. Spaţiul comercial este specific aceluiaşi veac. "Fostul gang, după închiderea spaţiului spre curtea interioară şi decorarea bolţii cu pictură, devine în secolul al XVIII-lea prăvălie pentru vânzarea de mărfuri de import aduse de negustori din Europa, numite mărfuri nemţeşti, articole de coloniale, pânzeturi şi postavuri fine din Viena, Köln, Nürnberg, Görlitz, Bruges, dantelării, broderii, fire de aur şi argint din Spania, mănuşi, cuţite, piele de pergament; în egală măsură se aduceau la Braşov şi mărfuri turceşti ca bumbac, ceară, garanţă, scumpie, mătase brută, piei de oaie, covoare. Existau şi mărfuri locale lucrate de renumiţii breslaşi saşi braşoveni şi de meşterii şcheieni care purtau numele de braşovenii. Ei comercializau piei tăbăcite, o gamă variată de postavuri mai groase, pânză de in, ploşti, straie, opinci, pălării de postav, hamuri, funii, găitane, lăzi de Braşov, clopote, curele”, adaugă doamna Ligia Fulga. Aici regăsim şi prăvălia cu mirodenii, fiindcă nu trebuie să uităm că braşovenii şi-au constituit o sursă de profit din comerţul cu mirodenii sute de ani, din Evul Mediu până în epoca modernă.
Interiorul patrician de la etaj te familiarizează cu atmosfera de secol XIX. "La Braşov, pătura bogată, negustorii, bancherii sau familiile nobile ale saşilor numiţi «patricieni» şi-au zugrăvit spaţiile de locuit cu decoraţii de factură clasicizantă, au asimilat mobila Biedermeier, faimoasă la Viena sau la Budapesta, au adoptat altă gastronomie şi alte maniere privind servitul meselor. Ceea ce s-a păstrat însă, în timp, au fost costumele - simboluri locale cu rol identitar – care amintesc de percepţia diferenţiată a rangurilor sociale, riguros marcate prin norme şi regulamente, strict aplicate în secolele trecute. Costumul negru, plisat şi cerat al femeii obişnuite, care locuia în oraş, cât şi cel bogat din mătase brocată de culoarea piersicii şi catifea verde, purtat de o patriciană din Braşov, sunt două exemple edificatoare”, subliniază doamna Fulga.
Nu trebuie să uităm nici de camera copilului, specifică aceleiaşi perioade istorice, de secol XIX, nici de atelierul de brodat, de cel de mode şi flori – cu pălării cochete, accesorizate cu voalete, pene, şnururi, panglici şi flori – ori de cel al fotografului acelor ani, care, astăzi, ne dă posibilitatea de a privi spre lumea de ieri. Mansarda îţi dezvăluie lumea secolului XX dar şi cea a prezentului, am spune noi, fiindcă aici sunt găzduite expoziţii temporare (ale prezentului). O călătorie în timp, prin epoci diferite, în Braşovul de astăzi! O fereastră spre patru secole de viaţă a locuitorilor din Şcheii Braşovului.
