x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Predând arta libertăţii

Predând arta libertăţii

de Loreta Popa    |    30 Iul 2011   •   21:00
Predând arta libertăţii

Cum ar fi sa inveti sa pictezi de la un pictor adevarat? Si nu oricum, ci in parc, in mijlocul naturii. Dupa ce a avut o initiativa de iesire in aer liber, in parcul Palatului de Justitie din municipiul Suceava, alaturi de o colega de breasla, Ana Maria Ovadiuc, pictorul Carmel Georgescu a continuat demersul si a luat copiii sub aripa sa ocrotitoare, descoperindu-le secretele culorilor.

O vorba din batrani spune ca meseria nu se invata, ea se fura. In vremea Renasterii, marii pictori aveau ateliere deschise pentru uce­nici, acestia furand cu coada ochiului meseria. In Franta, de exemplu pic­torii aveau obiceiul de a picta pe stra­da, luand pulsul vietii, gest ce l-a inspirat si pe pictorul Carmel Geor­gescu, membru al Uniunii Ar­tis­ti­lor Plastici, proaspat in­tors dintr-o vizita din Is­rael, unde a pictat si a lasat un stoc de lucrari pentru o expozitie ce se doreste a fi deschisa in toamna. Ast­fel, a decis sa iasa cu se­va­letul in parc, in aer li­ber. Gestul, evident total ne­obisnuit pentru locui­to­rii unui oras precum Su­cea­va, este fara urma de indoiala o provocare atat pentru artistii locali si mai ales pentru copiii si tine­rii care doresc sa picteze, dar nu au nici ocazia, nici cu­rajul de a sta in preajma unor artisti consacrati, sa vada cum lucreaza aces­tia, "sa fure meseria din mers". Carmel Georgescu spune ca pentru el iesirea aceasta in aer liber constituie o eliberare, o modalitate prin care isi ia revansa fata de vremurile in care copil fiind, indragostit de pictura, privea timid prin vitrina neavand curajul sa intre in galeria in care oamenii maturi oficiau ver­ni­saje. "Parcul este accesibil tuturor, iar copiii care trec pe acolo pot urmari cum picteaza artistii care nu au secrete fata de ei", spune pictorul Carmel Georgescu, care picteaza in ulei, folosindu-se de cutitul de paleta si care lucreaza permanent, expune si are in derulare nenumarate proiec­te. "Am avut nesperata sansa de a lucra cu copiii de cateva ori. Pana acum nici o alta experienta nu mi-a adus atat de multa bucurie intr-un timp atat de scurt. Credinta mea este ca acela castigat sunt eu. Intru in lumea copiilor, o lume minu­nata, neprihanita. De aici imi iau hrana pentru suflet multa vreme. Sunt convins ca daca vom aduce creatia in scoala prin ore de educatie plastica, lecturi publice, dezbateri literare, lansari de carte, vernisaje vom determina copiii sa citeasca, sa picteze, sa patrunda tainele ar­te­lor. Este o mare nevoie de a implica elevii, tine­rii in acest gen de activitati pentru a-i face sa se apropie de creatie. Invitandu-i la evenimente ii invitam la cunoastere. Acolo unde cur­ge paraul Adevarului doar oa­me­ni buni si drepti pot sta. Acolo unde un suflet de lumina creeaza este un loc aparte. As vrea sa predau arta libertatii. Avem libertatea de a ne trai viata asa cum dorim, cu bu­nul simt daruit de Dumnezeu, cu delicatetea innascuta a sufletelor noastre, fara sa facem rau altora si noua insine, in iubire pura si fara conditii. Trebuie sa obisnuim copiii cu acest sentiment al libertatii, sa stie ca au acest drept. Asa cum gandul are o intensitate proprie si cuvintele – ganduri rostite – au putere. Cuvintele pot sa vindece, sa aline, si pot sa raneasca, sa produca durere. Asa cum folosind cutitul putem sa taiem paine sau sa ranim. Exista putere a cuvintelor po­zitive si putere a cuvintelor negative. La rostirea unui cuvant se genereaza energiile specifice acelui cuvant, care au vi­bra­tia lui. La fel si culoarea. De atatea ori am privit de la fereastra lumii mele visand cu ochii des­chisi. De atatea ori mi-am sprijinit fruntea de ea cand afara ploaia traia pentru mine. De atatea ori bu­cati din sufletul meu s-au lipit la loc cu fulgi de nea readucandu-ma in simtiri. De atatea ori mai­nile mele au mangaiat cutitul cu care-mi asez pasta pe panz­a. Picioarele-mi sunt adanc infipte intr-un pa­mant bogat, fertil, al inspiratiei." "Am ne­voie de timp sa pot sa inteleg sensurile cur­gerii iubirii. Ceea ce sufletul priveste, ochii nu pot vedea, ceea ce sufletul aude, urechile nu pot auzi, ceea ce ascunde sufletul nu poate fi adus la lumina complicat, ci simplu. Sufletul este lumina de dincolo de gand si stele, este ceea ce cu­vin­tele nu pot des­crie. De aceea exista cu­loa­rea. Mi-am croit o sa­bie pe masura. Penelul. Cu ajutorul lui impart din darul meu tuturor. Impart lumina, calau­zesc. Sunt o fiinta recu­nos­catoare pentru ceea ce detine, o fiinta adaptata, conectata armonios la universul ei interior si exterior, o fiinta ce promoveaza ar­monia si iubirea neconditionata in re­la­tiile cu ceilalti. Lucrez cu ne­sfar­site asteptari ale celor mai prielnice clipe, cu alegeri, cu vi­ziunea mea, cu memoria mea, cu neas­tamparul meu, uneori cu moleseala mea, trec prin goluri, prin abundenta, cunosc mo­mentul prisosului, dar si al in­la­tu­rarii lui. Stiu cat pretuiesc, prin ceea ce-mi lipseste, am o percepere deplina si clara a lipsurilor mele. Ma straduiesc sa ma desavarsesc prin ceea ce-mi lipseste. Eu nu pictez pen­tru castig, ci pentru ca asta simt. Este felul meu de a exprima ceea ce simt, este modalitatea prin care ma raportez la ceea ce ma inconjoara, este felul in care imi arat bucuria ca sunt acum si aici. In fiecare seara intru intr-o stare deosebita, mereu alta, in functie de ce au putut vedea ochii mei, in functie de ce a trait sufletul meu, de cuvintele care mi-au intrat in inima, cuvinte cu care ma hranesc, cuvinte daruite intotdeauna de persoane speciale. Traiesc prin culoare, dar ma hranesc cuvi­n­te­le. Sunt intr-o permanenta re­ve­latie, ma simt ca un copil si descopar mereu lucruri noi, e o lume, o lume a mea, su­perba! Eu stapanesc putin culoa­rea, nicidecum cuvantul."

×