Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Avem nevoie de energie vizionară şi de abiliate pragmatică.” - Adrian Năstase
Dramatic itinerar a parcurs “Blog*n roll”- acest temerar proiect editorial al lui Adrian Năstase! Dacă, la debut, în 2009, autorul îşi asuma, de bună voie şi nesilit de nimeni, condiţia de “blogdamat la interent”, în schimb,o mare parte a postărilor de după 29 iunie 2013 şi reluate în volum al 5-lea al seriei, sunt ale omului silit de împrejurări vitrege să ajungă în postura de deţinut! De altfel, volumele 2 şi 3 ale ciclului au apărut la începtul acestui an în lipsa autorului, aflat în închisoare.
În aceste împrejurări, volumele 4 şi 5 (*)–lansate zilele trecute la Fundaţia Europeană Titulescu, în prezenţa autorului şi a unor prestigioase personalităţi ale mediului diplomatic şi cultural- dobândesc un statut aparte, inconfundabil. Astfel, intervalul de timp cuprins în cele două volume- 2 ianuarie 2011 şi 31 decembrie 2012-, este marcat de şirul nesfârşit de tracasări, de hărţuiri, de nedreptăţi şi chiar de umilinţe la care Adrian Năstase a fost supus cu un cinism sistematic şi după un ritual diabolic programat. Ceea ce nu înseamnă, numaidecât şi că preocuparea intensă, dramatică a autorului pentru viitorul său şi, mai ales, al familiei, va fi tema unică a reflecţilor. Cu atât mai puţin, că, odată revenit în libertate, acesta va folosi notaţiile de pe blog pentru a “plăti poliţe”, spre a-şi lua revanşa, aidoma lui Alexandru Lăpuşneanu:”Dacă mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu”.
Dimpotrivă, ceea ce face unitatea şi individualitatea acestui demers este o declarată, nedezminţită încredere în forţa catharctică a gânidrii libere, a cuvântului scris şi rostit fără alte inhibiţii sau oprelişti decât cele ce derivă din codul moral al unui cetăţean responsabil al României- stat de drept, modern, membru al Uniunii Europene şi, în egală măsură, din imperativele deontologice ale profesiunii sale, de jurist. Un convingător argument în acest sens fiind tocmai modul în care juristul şi universitarul Adrian Năstase pune sub lupă dosarele instrumentate … lui Adrian Năstase. Fără patimă, fără prejudecăţi şi, mai ales, fără volute retorice ori sentimentale, juristul citeşte fiecare dosar, examninează cu răbdare şi cu migală probele administrate (atunci când aceste probe există, fireşte!), demontând simulacrele de justiţie instrumentate.
Dar, înainte de orice, pentru Adrian Năstase, scrisul pe blog devenit carte reprezintă un veritabil exerciţiu de libertate. “Am vrut să trec pe hârtie- notează el în “Cuvântul înainte” pe care l-a reluat la fiecare dintre cele cinci volume ale seriei – câteva postări de pe blogul meu pentru că le consider relevante pentru anumite teme, situaţii sau evenimente.Aşa am senzaţia că sunt ferite de neprevăzut, că oricine, oricând le –ar putea consulta. M-am gândit că riscul de a fi arse în piaţa publică este destul de mic.”
Care sunt principalele teme care îi suscită interesul lui Adrian Năastase în acest răstimp? Cu siguranţă, cea dintâi este radiografia cuprinzătoare şi precisă a stării de fapt a României. De fapt, a celor “două Românii”, pentru că, aşa cum scrie Adrian Năstase:” Suntem din nou în faţa a două Românii- cele două Românii tinere şi entuziaste. Una este agresivă, urâtă, hidoasă, tupeistă şi extrem de dăunătoare pentru viitor.Şi alta, încă educată, încă principială, încă entuziastă şi dornică de cunoaştere- care se autoexclude şi nu reuşeşte să găsească pârghii de a se impune în politică şi în societate.” Pentru a conchide: “Eu cred în această Românie şi în ea ar trebui să investim cu toţii –doar aceea poate fi pozitivă şi doar aceasta poate să reprezinte o salvare.”
Aş spune că mesajul-cheie şi meritul principal al proiectului pe care Adrian Năstase îl supune confruntării pe acest canal de infinită deschidere care este pagina de blog rezidă în capacitatea de excepţie de a nu rămâne doar la stadiul diagnosticului ci de a propune un alt fel de a gândi şi de a acţiona politic! Şi tot aici aş vedea locul în care omul politic Adrian Năstase se desparte în mod categoric de “politicianişti”mai vechi sau mai noi de diverse culori sau nuanţe pretins doctrinare. (Fireşte, reiau celebra distincţie a lui C Rădulescu-Motru între “politică şi politicianism”.)
Sunt, şi în aceste două noi volume ale ciclului, foarte multe texte care prefigurează coordonatele unei Românii cu adevărat moderne şi cu adevărat europene, dar m-aş opri la doar două piese, fiecare în felul său definitorii pentru felul în care juristul Adrian Năstase, om al ştiinţei, al conceptelor clare şi al demonstraţiilor riguroase, fundamentează şi pune în pagină un scenariu alternativ la haosul generalizat în care s-a ajuns după 8 ani de putere discreţionară a unui aşa zis” preşedinte-jucător”. Mă refer la tema organizării statului social pornind de la identificarea premiselor şi condiţiilor unui asemenea stat. După cum este bine ştiut, noţiunea de “stat social” este odioasă PDL-ului şi sateliţilor săi politici, fiind pur şi simplu pusă la index sub pretextul “primatului austerităţii” ca unic şi infailibil (chipurile!) antidot la criză. “Statul social- susţine Adrian Năstase într-o categorică despărţire cu fanaticii”statului minimal”-, ridicat în România şi în Uniunea Europeană la rang de principiu constituţional, înseamnă asumarea de către noi toţi- prin intermediul Statului- a obligaţiei de a asigura prin măsuri economice şi sociale un nivel de trai decent pentru cetăţeni şi, în acelaşi timp, de a garanta că drepturile fundamentale sunt respectate fără discriminare.” (sublinierile aparţin autorului n.n.)
Al doilea text la care aş face referire este cel în care Adrian Năstase abordează maniera în care diverse instituţii europene sau trans-continentale gândesc “ieşirea din criză” şi, în special, la “noul model economic din UE”. Să o spun fără precauţii de circumsanţă, punctul de vedere pe care îl argumentează Adrian Năstase este unul, pe cât de temenic şi de realist, pe atât de deosebit de prestaţiile genoflexiste ale unor anumite entităţi politice şi guvernamentale faţă de “modelul unic” edictat de la anumite autorităţi, în principal din familia PPE. De fapt, dacă ar fi să ducem discuţia până la capăt, ar trebui să revenim(iar Adrian Năstase asta face!) la o rememorare a termenilor, etapelor şi condiţionalităţilor din perioada în care România negocia aderarea la Uniunea Europeană. Perioadă care, nu doar din punct de vedere cronologic, este cea a mandatului cabinetului condus de Adrian Năstase!
O asemenea “precizare a termenilor” este cu atât mai necesară pentru a putea vedea mai bine, mai corect “de unde s-a plecat?” şi “unde s-a ajuns?” Iar, dacă despre România zilelor noastre Adrian Năstase are şi în volumele 4 şi 5 ale seriei “Blog*n roll” pagini absolut memorabile, la fel de adevărat este şi faptul că, la fel de subtile şi de temenice sunt şi analizele sale despre ceea ce este, azi, Uniunea Europeană. O Uniune Europeană aflată, ea însăşi, la un moment de dramatică răscruce. Dar şi o Uniune Europeană în care ţara noastră nu trebuie să mai fie, pentru uzul unor anumite demonstraţii eminamente ideologice şi excesiv politizate, “elevul rău”, ci un stat membru cu drepturi şi îndatoriri egale cu celelate state. De aici derivând şi tema unui dintre cele mai incitante texte:”Nevoia<
Este de la sine înţeles că asemenea raţionamente curajoase şi solide, aflate într-o declarată antiteză cu anumite prestaţii oficiale, la care pot fi adăugate şi desele referiri, pe cât de incisive pe atât de pertinente, la MCV, pe care Adrian Năstase îl numeşte “mecanismul politc al PPE”, nu puteau fi pe placul tuturor. De unde şi precizarea:”Nu am în vedere, în nici-un fel, ieşirea din UE, ci doar necesitatea recâştigării demnităţii de a ne exercita, la fel ca şi ceilalţi, drepturile suverane în apărarea intereselor naţionale”.
Iar, acestea fiind faptele, este, iarăşi de la sine înţeles că o asemenea abordare, solidă şi curajoasă, cere, prin însăşi condiţia sa, confruntare de idei, de argumente, de viziuni programatice. Dar, de la disputa de idei şi chiar la despărţirea unor drumuri politice şi până la vendetta politicianistă, fie ea şi sub masca “unui exemplu pe care să îl dea România…”( nici nu mai ştiu cui), este de-acum o cale foarte lungă. Iar treaba asta nu are nici în clin nici în mânecă nici cu statul de drept şi nici cu spiritul democratic, european, modern. Incomod pentru spirite conformiste şi, poate, prea insistent atunci când spune răspicat ceea ce crede că trebuie spus, Adrian Năstase este o personalitate care, de cam multe ori, avea nevoie de adversari pe măsură, dar, în locul lor, nu a găsit decât duşmani gata-gata să fie sufocaţi de ceea ce a secretat propria ură viscerală…
Nimic nou sub soare! Cu ani în urmă, un eminent gânditor italian a avut curajul de a spune: “Dacă vreţi să schimbaţi vremea, nu spargeţi barometrele”. Răspunsul regimului totalitar al lui Mussolini a fost unul categoric:”Trebuie să împiedicăm acest creier să mai gândească 20 de ani de-acum înainte!” La rândul său, Dzerdjnski, diabolicul creator al NKVD-ului, edicta:”Nu există persoane nevinovate, există doar persoane de care nu ne-am ocupat suficient.”
Iar a scrie, acum, că ”orice asemănare cu întâmplări şi personaje din realitatea imediată este absolut întâmplătoare”- ar însemna să mint…
În tot, prin aceste două noi apariţii, proiectul editorial al lui Adrian Năstase, “Blog *n roll”, este un tonic, necesar şi captivant exerciţiu de libertate.
(*) Adrian Năstase “Blog*n roll” , volumele 4 şi 5, Monitorul Oficial, Bucureşti 2013
