Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sărbătorim împlinirea unei frumoase vârste a scriitoarei Eliza Roha printr-un volum, apărut la Editura Hoffman, plin de acțiune, suspans, dar și cu încrengături sociale și psihologice. "Patru zile în Paradis", cartea celei mai cunoscute autoare de romane poliţiste de la Rodica Ojog Braşoveanu încoace, vă va ține cu sufletul la gură.
"Fiecare aniversare a unei vârste prefigurează un bilanț a ceea ce a trăit sărbătoritul, împliniri, eșecuri, bucurii și tristeți, i se spune experiență de viață, cât și, paradoxal, un alt început din continua curgere a anilor ce-i mai are de trăit. Desigur, am strâns în lada de zestre a existenței mele destui ani, destule reușite în plan familial și literar, destule neîmpliniri, dar un asemenea moment este o șansă pentru un muritor de a-și evalua corect traseul vieții, a îndrepta ce se mai poate. Timpul cel hoinar a zburat cu aripi de clipe, legând amintirile copilăriei de prezent. Oboseala anilor și starea sănătății mă îndeamnă către o sărbătorire discretă, în familie", spune Eliza Roha, căreia i-a priit această perioadă, din punct de vedere profesional, dar care crede că pandemia este rezultatul unui dezechilibru generat de om.
"Pandemia? Poate fi o reacție a Universului... altfel nu s-ar fi permis. Dezvoltarea științei și tehnicii are un rol benefic de necontestat pentru omenire dar, necontrolat aplicată, adâncește diferențierile, stratificările sociale, asistăm la reiterarea unor polarizări pe care le-am crezut uitate în hăul istoriei. Pe de o parte minți sclipitoare, pe de alta mase de analfabeți. Dezvoltarea subită, nedirijată chibzuit de știința conducerii, dezechilibrează prin anularea necesității unor forțe de muncă înlocuite de unelte sofisticate. Fără o pregătire prealabilă și o alternativă optimistă, omenoasă, viabilă au loc procese cu efecte neprevăzute. Dislocă, la nivel mondial, importante părți ale populațiilor din habitatul natural, creează haos în plan moral și economic. Asistăm la nepermis de mult șomaj. Neîmplinirea socială, lipsurile materiale conduc spre alunecări pe panta disperării și alienării. Toate acestea se pot întoarce împotriva celor care le-au declanșat. Rezolvarea nu este declanșarea agresiunilor de tot felul, umanitatea trebuie să se ridice la un nivel superior de înțelegere și să găsească modalități de dezlegare a nodului gordian în mod civilizat și nu precipitat și primitiv. Sunt o persoană modestă, educată în spiritul disciplinei și al respectului în general, astfel că am ascultat și urmat recomandările medicilor. Până acum am avut șansa de a nu mă atinge pandemia. Dar, m-au îndurerat tragediile care au lovit atâtea destine".
A fost această perioadă propice pentru creat? Eliza Roha spune că da: "În ceea ce mă privește, s-a dovedit că inspirația provine de undeva, nu știu să vă spun de unde, dar pe mine m-a îmboldit la treabă. Desigur, ca pe orice om, m-a curtat tristețea, poate o formă ușoară de depresie m-a atacat din când în când, m-am și speriat. Am reflectat și am înțeles că unica scăpare înseamnă munca și credința în bine. În cele din urmă, am găsit sprijin și forța necesară de a mă menține la suprafață".
Cartea pe care o lansăm astăzi este specială pentru scriitoare Eliza Roha. De ce? Ne spune chiar autoarea: "Da, într-un anume fel este o carte importantă pentru că mi-a dezvăluit partea romantică a personalității mele scriitoricești. O să întâlniți în paginile ei o lume specială, forțele binelui în lupta continuă cu forțele răului. Fiecare își primește plata, nu pentru că așa am gândit eu ci pentru că așa a fost mersul firesc al povestirii. Evenimentele parcă s-au înlănțuit fără voia mea. Veți întâlni fațetele deosebite ale aceluiași nume, precum și farmecul iubirii, al prieteniei, al omeniei. În planul simțirii omenești, am dăruit ceea ce am primit". Vom avea parte şi de scenarii scenarii pline de tensiune pline de tensiune, cane ne vor ţine cu sufletul la gură? "În principal, este un roman polițist cu certe caracteristici ale genului dar cu încrengături diverse, sociale, psihologice etc., cu multiple și surprinzătoare situații de viață pentru personaje, aflate adesea la o răscruce de drumuri. Întâlnim interese potrivnice. Fiecare alege după cum i-a fost modelată personalitatea, după structura sufletească. Romanul polițist, ca și teatrul, se conduce după reguli de neeludat. Orice amănunt, aparent pierdut în multitudinea faptelor narațiunii, este important în elucidarea cazului, de aceea abordarea genului policier presupune o putere de concentrare deosebită. Cartea trebuie citită, doar astfel îi veți intui mesajul, eu, ca autoare, o recomand", spune Eliza Roha.
Ce a făcut autoarea în ultimul an din punct de vedere profesional? ”În primăvara anului trecut am scris un roman - ”Pălăria albastră” - care m-a ajutat să traversez cu ușurință perioada de acomodare la o altă stare, la un alt mod de a percepe neașteptatele meandre ale vremurilor actuale. Am surprins cu detașare întâmplări de vacanță ale unei fetițe de opt-nouă ani, povestite cu haz și ironie, la nivelul ei de înțelegere. A fost amuzant. La sfârșitul lunii iulie am trecut peste o încercare de ordin medical, după care, am pornit asaltul. Am citit și admirat zeci de cărți ale confraților - poeți, prozatori, critici și istorici literari - deocamdată, asupra a treizeci dintre ele m-am aplecat mai cu atenție, iar impresiile desprinse le-am cuprins într-un volum de comentarii literare, lansat recent, intitulat ”Incursiuni printre cărți și autori”. Apoi am călătorit cu imaginația plăsmuind mai multe povestiri, despre întâmplări de ieri și de azi. Unele au fost incluse în volumul ”Cuibul singurătății”, pe altele pârdalnica inspirație le-a unit într-un roman, ”Povara timpului”, ambele urmând a fi lansate în curând, împreună cu romanul ”Patru zile în paradis”, care va apărea la Dumneavoastră în seria ”Jurnalul cărților esențiale”.
"Noi, scriitorii, sclavii şi în aceeași măsură beneficiarii unei forme de creație permisă de Atotputernicul, ne situăm într-o zonă a solitudinii, ne așezăm la masa de scris și ne mai ridicăm atunci când am pus punct și inspirația ne-a dat vacanță, mai scurtă ori mai îndelungată. Ceea ce am primit de la societate, adică de la oameni, înapoiem sublimat, totul este ca ei să fie pregătiți să accepte rodul travaliului nostru. Am citit, m-am informat, am gândit, am scris. Mi se întâmplă ca atunci când pășesc pe tărâmul cuvintelor să intru într-o stare specială, uit cine sunt, unde mă aflu și trăiesc alături de personajele pe care le închipui, la intensitatea cotelor trăirilor respective. Cu mintea, cu simțirea. De aceea scriitorii au un destin special, pentru că ei trăiesc mai multe vieți. Cred că ne aflăm într-o perioadă de tranziție, de la o formă de organizare la alta, dar, să nu ieșim din tiparele firescului naturii, omul să nu uite că este doar o creație, o părticică din vastitatea universului condus de reguli stricte, ce acționează de la nivelul infinitezimalului celular până la indefinirea spațiului aflat într-o continuă extindere. Bunătatea, generozitatea, echilibrul conferit de măsura a tot ce săvârșim, curajul dar și prudența, multe altele, deasupra a tot și a toate aflându-se o caracteristică fără de care nu se poate viețui, adică aptitudinea de a munci sunt obligatorii pentru ca omenirea să aibă viitor. La nivel individual, constatăm trei condiții esențiale: menținerea unei stări bune a sănătății corporale și mintale sau măcar ameliorată, ajutată acolo unde este cazul, educația și instrucția, un capitol important care-l modelează și-l pregătește pentru viață, și munca, intelectuală ori lucrativă, efectuată în mod superior și conștient de importanța ei".
