Scena crimei. Fereastra spartă

Să ţi se urmărească fiecare pas, să se ştie ce cumperi din magazine, ce teatre şi cinematografe frecventezi, cu cine te întâlneşti, la ce restaurante mănânci, ce bucate şi băuturi preferi, cine îţi sunt prietenii şi cum te porţi în familie - iată o realitate în care n-ai vrea să te afli.
____________________________

şi totuşi, tot mai mulţi dintre noi trăim sub o supraveghere continuă, ca în celebrul roman “1984” al lui George Orwell. În multe locuri din lume camerele de supraveghere de pe străzi ne înregistrează mişcările. Ascultarea telefoanelor şi instalarea de microfoane în case e tot mai frecventă. Folosirea cărţilor de credit dezvăluie traseele pe care le străbatem în fiecare zi şi ce achiziţionăm, sau ce bani scoatem de la bancomat. Ni se ştiu rudele şi ocupaţiile lor, ni se cunosc slujbele pe care le-am avut de-a lungul timpului, ce pregătirea şcolară şi cum suntem apreciaţi la serviciu. Sateliţi de la mare înălţime pot oricând să furnizeze şi ei date despre noi, chiar dacă ne refugiem în locuri pustii. În special după atentatele din 2001, tot mai puţine lucruri din existenţa noastră sunt ignorate de către cei care ne scrutează cu mijloace tehnice sofisticate. Sub pretextul vigilenţei de care trebuie să dăm dovadă în lupta cu sceleraţii care aruncă în aer nave, ambasade, cafenele, trenuri, metrouri, clădiri impozante, se îngăduie un atac multiplu la intimitatea persoanei. Culpabili sau nu, ni se rezervă acelaşi tratament. Iar toate aceste ştiri despre noi se stochează în ambianţe secrete, la ele având acces doar un număr mic de iniţiaţi, după ce au trecut examenul unor verificări riguroase.

Protejarea perfectă a acestor date e însă o iluzie. Oricând se poate ivi o fisură în sistem şi se poate produce o scurgere de informaţii cu efecte năucitoare.
Despre o astfel de situaţie de coşmar tratează excelentul thriller “Fereastra spartă” a lui Jeffery Deaver. Această naraţiune prilejuieşte reîntâlnirea cu faimosul Lincoln Rhyme, fostul conducător al Secţiei pentru locul crimei de la NYPD. Îl regăsim tot în căruciorul cu rotile - ( a paralizat în urma unui accident legat, evident, de munca sa) -, în casa lui amenajată ca un laborator, cu aparatură de ultimă oră, care permite analiza complexă a probelor recoltate din locurile unde au fost comise omoruri. Desigur, nu şi-a schimbat firea, mai mereu e morocănos şi pus pe harţă, răstindu-se uneori la colaboratorii săi fideli, care nu-i iau, însă, în seamă hachiţele. I se acceptă orice dintr-un motiv foarte simplu: e acelaşi specialist uimitor de bine pregătit în analizarea diverselor ipoteze capabile să conducă o echipă pe urmele unui asasin. şi chiar dacă se conformează ritualurilor de viaţă pe care i le-am cunoscut în alte apariţii ale sale, în alte romane ale lui Deaver – de pildă în celebrul “Colecţionarul de oase” - nu e plictisitor nici o clipă să-i urmărim din nou comportamentul.

De data aceasta, el se confruntă cu un caz mai deosebit decât oricare altul din cariera sa prodigioasă. Având acces la datele viitoarei victime, un ucigaş îşi plănuieşte omorurile cu o migală ieşită din comun şi nimeni nu-l poate incrimina. Un vânător care îşi observă pe îndelete prada înainte de a se năpusti asupra ei. Pentru fiecare omor are grijă să găsească un ţap ispăşitor, care e aruncat în închisoare, pe baza unor dovezi circumstanţiale, deşi n-are nici o vină.

Prinderea lui îi va solicita la maximum pe Lincoln Rhyme şi echipa sa, în care e inclusă iarăşi frumoasa şi tenacea poliţistă Amelia Sachs. “Fereastra spartă” nu e numai un roman care îl ţine în permanenţă încordat pe cititor, dar şi o meditaţie amară despre condiţia umană în lumea de azi, când “Big Brother” îşi face tot mai des simţită prezenţa, devenind tot mai puternic. Una dintre cele mai profunde cărţi ale lui Jeffery Deaver.
____________________________

“Cele mai multe violări ale intimităţii nu sunt provocate de dezvăluirea unor uriaşe secrete personale, ci de publicarea multor fapte mărunte. Ca şi în cazul albinelor ucigaşe, una singură este sâcâitoare, însă un roi este mortal.”