x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Trei lecţii de viaţă 

Trei lecţii de viaţă 

de Maria Coman    |    04 Iun 2021   •   11:00
Trei lecţii de viaţă 

Uneori ni se pare că nimic nu merge cum trebuie şi că mintea noastră şi-a pierdut claritatea. Acela e, probabil, momentul în care să încercăm să privim lucrurile un pic altfel sau dintr-o altă perspectivă. 

De regulă, inteligența este văzută ca abilitatea de a gândi și de a învăța, dar, într-o lume care cunoaște o schimbare rapidă, mai există un set de abilități cognitive care ar putea să conteze și mai mult: capacitatea de a regândi și de a te dezvăța. În viața de zi cu zi, prea mulți dintre noi preferăm confortul convingerii în detrimentul disconfortului îndoielii. Ascultăm opiniile care ne fac să ne simțim bine, nu pe cele care ne fac să gândim intens. Privim dezacordul ca pe o amenințare la adresa eurilor noastre, nu ca pe o oportunitate de a învăța. Ne înconjurăm de oameni care ne aprobă concluziile, când ar trebui să gravităm în jurul celor care ne contestă procesul de gândire. Astfel, opiniile ni se osifică mult înaintea scheletului. Gândim prea mult ca niște predicatori care își apără credințele sacre, ca niște procurori care dovedesc greșeala părții adverse și ca niște politicieni care lansează o campanie menită să le câștige aprobarea electoratului, dar prea puțin ca niște oameni de știință aflați în căutarea adevărului. Inteligența nu este un leac, ba poate fi chiar un blestem: abilitatea de a gândi sprinten ne poate diminua capacitatea de a regândi. Cu cât suntem mai sclipitori, cu atât putem deveni mai orbi față de propriile limite. Cu idei îndrăznețe și argumente riguroase, Adam Grant cercetează în Regândeşte modul în care putem gusta plăcerea de a ne înșela, în care putem introduce nuanțe în discuțiile controversate și în care putem edifica școli, locuri de muncă și comunități de oameni care continuă să învețe toată viața. Veți afla cum câștigă disputele un campion internațional de dezbateri, cum îi determină un muzician negru pe adepții supremației albe să renunțe la ură și cum îi convinge un consultant în materie de vaccinuri pe niște părinți îngrijorați să-și imunizeze copiii.

 

Cum am învăţat să înţeleg lumea e o carte în care datele îl ajută pe Hans Rosling să explice cum funcţionează lumea. Dar curiozitatea și dedicarea sunt cele care l-au făcut unul dintre cei mai populari și mai influenți cercetători ai tuturor timpurilor.

Factfulness, scrisă împreună cu Ola Rosling și Anna Rosling Rönnlund, a demonstrat importanța unei înțelegeri a lumii bazate pe date. În Cum am învățat să înțeleg lumea, pe care a scris-o în același timp cu Factfulness, Hans Rosling ne împărtășește traseul unei vieți pline de lecții care ne pot ajuta să navigăm prin cele mai importante probleme ale timpului nostru.

 

Cartea de memorii a lui Rosling ne poartă de la copilăria petrecută într-o familie din clasa muncitoare din Suedia de după război, prin anii în care a fost doctor într-o clinică de urgență din Mozambic până la munca din Liberia în avanpostul de luptă cu epidemia de Ebola din 2014. Ne împărtășește experiența de a încerca să deslușească mistere medicale în timp real, în vreme ce el și alții se străduiau să înțeleagă începutul epidemiilor de boli ciudate și mortale, fără timp de pierdut și cu cele mai restrânse resurse. Și scrie despre provocările echilibrării vieții de familie cu cea de medic și despre propriile idei eronate și greșeli.

 

În colaborare cu jurnalista suedeză Fanny Härgestam, Hans Rosling a scris această carte de memorii cu aceeași bucurie de a povesti care făcea ca toată lumea să îl asculte când vorbea. Nimic nu poate fi mai valoros azi decât vocea și spiritul acestui om remarcabil, a cărui poveste de viață ne aduce aminte de importanța științei și de nevoia de a privi lumea cu generozitate, o minte curioasă și ochii larg deschiși.

Şi o carte despre cum să scăpăm de birocraţie, un ghid în cinci pași, practic și plin de umor, despre cum să scăpăm – noi și companiile noastre – de piedicile birocrației. În timpul pandemiei de COVID-19, serviciile de securitate din aeroporturi le-au permis pasagerilor îmbarcarea cu cantități nelimitate de dezinfectant pentru mâini, dar au menținut limita de 100 de mililitri pentru toate celelalte lichide. Ai nevoie de o drujbă ca să-ți scoți din ambalaj noua pereche de căști. Ești la cea de-a opta întâlnire online pe ziua de azi, fereastra Zoom se tot blochează și, dacă mai auzi o dată „Nu, stai; nu, începe tu”, o să faci o criză de nervi. Dar mai întâi trebuie să asculți o interminabilă prezentare în Power Point pe care toată lumea pretinde că a citit-o, dar pe care n-a citit-o nimeni de fapt și care putea fi rezumată într-o pagină. Ce s-a întâmplat cu bunul-simț? Cum îl putem recupera? Din câte se pare, companiile au ajuns să fie atât de prinse în mrejele propriilor probleme generate intern și atât de asaltate de mormanele de birocrație, încât și-au pierdut din vedere obiectivul esențial. Și ajung, inevitabil, să plătească prețul pentru asta. Martin Lindstrom vine cu multe exemple din viața reală în care bunul-simț corporativ a fost abandonat și ne oferă planul său ingenios de a reda logica – și decența – acelor companii și persoane care au cea mai mare nevoie de ele. Lectură obligatorie pentru managerii din ziua de azi, dar și pentru angajați, Ministerul Bunului-simț este amuzantă, antrenantă și extrem de practică.

×