Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intr-o zi n-am putut intra in Palat de dimineata. Era la-nceput, venise primul-ministru Lionel Jospin si era ca la noi, totul inchis, eu m-am bucurat ca iarasi mi-am adus aminte de casa...
A fost premiera unui film chinezesc de o rara frumusete – 'Crouching Tiger, Hidden dragon' de Ang Lee. Frumoasa Zhang Ziyi, astazi disputata de Hollywood, scrie in revista festivalului: 'A fost primul meu film de arte martiale, aproape in fiecare zi sufeream un accident'. O stiam pe actrita de cand avea ea 15 ani, astazi si ea, si Ang Lee sunt pe lista de mari valori a Hollywoodului.
Revin la 'Code Inconuu' a lui Michael Henneke, pentru ca mi-am adus aminte de tabla pe care erau miniinterviuri ale realizatorilor. E vorba in film despre Europa din acesti ani. Despre crima, cersetorie, trafic de droguri, durere. Juliette Binoche: 'Filmul acesta este oglinda societatii noastre'; Marin Kranitz: 'Nu e vorba despre ce se-ntampla in tarile noastre, ci ce se-ntampla cu oamenii'; Michael Heneke: 'Filmele mele pun intrebari si nu dau raspunsuri'; Luminita Gheorghiu: 'In scena cea mai grea din film am incercat sa-mi ascund emotia si sa nu plang. M-am gandit la fetita pe care am pierdut-o cand ea avea 6 ani si jumatate'.
La conferinta de presa a filmului, fotografii au scandat minute in sir numele interpretei principale, Juliette Binoche, n-avea legatura cu interpretarea actritei, ci, asa cum spuneam la-nceput, francezii isi adora starurile. Dar Juliette Binoche e o actrita cu principii, nu s-a despartit de echipa, desi a pozat jurnalistilor asa cum trebuie.
Intr-una din zile stateam la 'un certain regard' si asteptam sa vedem 'Imi amintesc, da imi amintesc' – un film-document din ultima vara traita de Marcello Mastroiani. Filmul era facut de o doamna-cineast, ultima lui iubita. Cred ca pe Marcello Mastroianni l-a iubit toata lumea, drept dovada sala era arhiplina, dar erau asteptati actorii si actritele care i-au fost parteneri de-a lungul anilor. Si asteptam, si asteptam, au trecut o ora, doua, intr-un tarziu au aparut: Vittorio Gassman, Marthe Keller, nu a aparut Catherine Deneuve si Chiara Mastroianni, nu a aparut Sophia Loren. Dar nu mi-a fost dat sa aud fluieraturi mai vehemente precum cele cu care au fost intampinati de jurnalisti si fotografi. Tin minte primirea uimita a lui Vittorio Gassman. Si deodata, fluieraturile s-au transformat in urale desantate. Ce e ? Ce e?, am intrebat eu, francezul de alaturi mi-a spus amuzat: 'A intrat Gina Lollobrigida'.
Nu cred ca tinerii ziaristi o cunosteau. Oare ce magnetism degaja aceasta femeie, care a fost atat de frumoasa si inteligenta, care a fost candva vedeta numarul 1 a filmului italian. Era imbracata in auriu, ca o zale de soparla puternica, inca splendida, stenica, nu-si punea problema ca exista alt public, alte norme de frumusete, alte gusturi. Ma uitam la ea si ma gandeam la 'eternul feminin'.
Imi aduc aminte ca cea care a detronat-o de pe locul 1 a fost Sophia Loren si ca o revista malitioasa a le-a pus ambelor aceleasi intrebari. La intrebarea: 'Cum o vedeti pe Sophia Loren?', Lollobrigida a raspuns: 'Ca pe o girafa napoletana!'. Ma uitam la ea mandra ca faceam parte din specia pe care o reprezenta cu atata fast. Mergea prin Cannes ca si cum era domeniul ei si-n jur lumea era fascinata...
(Sfarsit)
