Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ceremonia decernării premiilor a fost condusă de Edouard Baer, pe notele muzicale al lui Ennio Morricone.
Drama familială din thrillerul sud-coreeanului Bong Joon-ho, Parasite, care descrie violenţa inegalităţilor sociale, a fost încoronată cu Palme d’Or la cea de a 72-a ediţie a Festivalului Internaţional al Filmului de la Cannes.
Actorul-fetiş al lui Pedro Almodovar, Antonio Banderas şi Emily Beecham (Little Joe) au cucerit premiile pentru Cel mai bun actor şi Cea mai bună actriţă.
Juriul, prezidat de Alejandro González Iñarritu, şi format din Elle Fanning, Maimouna N’Diaye, Kelly Reichardt, Alice Rohrwacher, Enki Bilal, Robin Campillo, Yorgos Lanthimos şi Pawel Pawlikowski, a oferit un palmares considerat de unii critici uşor bizar, dar preşeditele a declarat, înainte de a decerna premiul regizorului sud-corean Bong Joon-ho şi thrillerului său Parasite, că “Decizia noastră privind atribuirea Palme d’Or a fost unanimă”.
Înainte de a dezvălui palmaresul, Alejandro González Iñárritu a prevenit asistenţa: “A fost un privilegiu să reprezint juriul. Am petrecut împreună, ca îndrăgostiţi ai cinema-ului, ore întregi. Selecţia a fost incredibilă şi a fost greu să acordăm atât de puţine premii. Recompensele noastre nu reprezintă decât părerile noastre, gusturile noastre. Sperăm că aceste filme vor rămâne. Numai timpul va permite aprecierea lor. Sunt filme actuale, ce se axează pe o frustrare, o mânie şi a căror urgenţă a rezonat cu noi”. De această data, Cannes a privit către Orient.
“Sunt mereu inspirat de cinema-ul francez. Le datorez mult lui Clouzot şi Chabrol. Parasite a fost o aventură specială. Eram un copil pasionat de cinema şi de aceea am devenit cineast. Sunt primul mirat că am primit acest premiu”, a mărturisit Bong Joon-ho, reprezentantul Noului Val coreean.
Celălalt pretendent serios la Palme d’Or, pelicula intimistă Dolor y Gloria de Pedro Almodovar, a primit doar Premiul de interpretare masculină pentru vedeta lui, Antonio Banderas.
“Îl iubesc pe Pedro, este mentorul meu. Am făcut împreună opt filme. Această recompensă trebuie să-i fie dedicată. A fi actor înseamnă o mare durere şi, uneori, seri de glorie ca aceasta”, a mărturisit Banderas.
În schimb, filmul cel mai aşteptat al competiţiei, strălucitoarea peliculă hollywoodiană Once Upon A time in Hollywood de Quentin Tarantino, cu Brad Pitt şi Leonardo DiCaprio, n-a obţinut nicio distincţie, ca şi elegiacul Une vie cachée în care Terrence Malick povesteşte destinul tragic al unui opozant austriac în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Ca să numai vorbim de pelicula Il Tradittore, în regia lui Marco Bellocchio, care a avut 16 minute de aplauze. În rolul protagonistului Buscetta, Pierfrancesco Favino. Regizorul decara: “Se pare că Italia lui Falcone şi Borsellino este foarte dificil de înţeles pentru străini”.
Dacă în acest an Jane Campion, singura femeie care a fost distinsă vreodată cu Palme d’Or, n-a avut o succesoare, franco-senegaleza Mati Diop a fost distinsă, pentru Atlantique, cu Marele Premiu al Juriului.
“Mi se pare o nebunie să fiu printre voi. Aceasta este marea aventură a cinema-ului. (…) Sunt aici şi, în acelaşi timp, sunt acolo, în Senegal. Eram nerăbdătoare să descoperiţi acest film”, s-a destăinuit regizoarea.
Aşa cum era de aşteptat, Céline Sciamma nu a plecat cu mâinile goale de la festival, fiind încoronată cu Premiul pentru Scenariu, care a servit atât de bine incandescentul duet Adèle Haenel şi Noémie Merlant din Portrait de la jeune fille en feu, care povesteşte iubirea interzisă dintre două femei în Franţa anului 1770. O peliculă de mare actualitate, care vorbeşte despre alegerea propriului destin şi drama avorturilor.
Premiul pentru interpretare feminină a mers către englezoaica Emily Beecham, eroina producţiei Little Joe, semnate de austriaca Jessica Hausner, care evocă lumea manipulărilor genetice. Un film care amestecă fantezia şi simbolismul, povestind istoria unei mame sau unui fiu adolescent.
În timpul Galei a intervenit un moment de emoţie când Viggo Mortensen, care a înmânat Premiul pentru Regie, i-a adus un omagiu cineastei Agnès Varda, dispărută recent. Distincţia a revenit fraţilor Dardenne pentru Le Jeune Ahmed.
“Acest film arată un fanatic, dar este o odă adusă vieţii, deschiderii către lume, către celălalt, şi aceasta este misiunea celei de a 7-a arte”, au subliniat cei doi.
Premiul Juriului a fost acordat anul acesta ex-aequo lui Ladj Ly, regizorul francez originar din Mali, pentru Les Misérables, despre violenţele poliţiei la o periferie franceză, şi brazilienilor Juliano Dornelles şi Kleber Mendonça Filho pentru supranaturalul Bacurau
Michael Moore, care a oferit premiile, l-a criticat, cum era de aşteptat, pe Donald Trump, afirmând că Preşedintele american “este minciuna care ne permite alte minciuni”.
Ladj Ly a mulţumit lui Thierry Frémaux şi juriului pentru că au crezut în opera sa, în grupul ei de fideli şi în actorii din film. “Eu nu uit de unde vin. Este posibil să vii de departe, fără o şcoală de cinema. Filmul meu evocă legăturile între comunităţi şi singurul inamic între locuitori şi poliţişti este mizeria. Acest premiu este pentru toţi Mizerabilii acestei ţări”.
Regizorii peliculei Bacurau au adresat un apel, în limba portugheză, publicului brazilian: “Noi lucrăm pentru cultura Braziliei, avem nevoie de voi!”
Gala a început cu Palme d’Or pentru Scurtmetraj, decernată producţiei The Distance Between The Sky And Us a grecului Vasilis Kekatos. A urmat Caméra d’or care a recompensat cel mai bun debut. Laureat a fost César Diaz pentru Nuestras Madres, proiectat în secţiunea Semaine de la critique. Regizorul a dedicat premiul victimelor războiului civil din Guatemala, la care a luat parte şi tatăl său.
Juriul a acordat şi o Menţiune Specială peliculei It Must Be Heaven, fabula palestinianului Elia Suleiman, înmânat de Chiara Mastroianni.
Premiile de la Cannes au fost anunţate sâmbătă seară, dar pentru unele pelicule din competiţie existau deja motive de bucurie. Queer Palm fusese acordat producţiei Portrait de la jeune fille en feu. Premiul Un certain regard mersese deja către La Vie invisible d’Euridice Gusmao de Karim Aïnouz, iar Premiul pentru interpretare o răsplătise pe Chiara Mastroianni pentru rolul din Chambre 212 de Christophe Honoré.
Premiul Ecumenic fusese decernat peliculei Une vie cachée de Terrence Malick, iar Premiul FIRESCI distinsese It Must be heaven.
Chiar dacă nu există de fapt, s-ar putea spune că ar fi trebuit să fie atribuit şi un premiu al polemicii, pe care l-ar putea împărţi Palme d’or de Onoare, atribuită lui Alain Delon, şi constroveratul Mektoub My Love: Intermezzo al sulfurosului Abdelatif Kechiche, considerat de critici drept “voaierism gratuit mergând până la pornografie”.
De altfel, mulţi critici au fost de aceeaşi părere cu Etienne Sorin, care a titrat în Le Figaro: “Exceptând Palme d’Or, juriul de la Cannes s-a înşelat pe toată linia”, premiile fiind, după afirmaţia lui “derutante, chiar aberante, începând cu Premiul de interpretare feminină”
Marele absent din palmares a fost, pentru a opta oară, Pedro Almodovar, deşi el s-a aflat în fruntea pronosticurilor, fiind inventată chiar o expresie specială pentru el: Palmodovar. Subliniind nedreptatea, Antonio Banderas a afirmat: “Premiul revine personajului pe care îl interpretez, Salvado Mallo, şi toată lumea ştie că Salvador Mallo înseamnă şi Pedro”.
Nici “băiatul rău” şi pleiada sa de staruri hollywoodiene n-au primit nico distincţie în acest an.
Marele Terrence Malick, prezent la Cannes, s-a ridicat, potrivit criticii, “mult deasupra celorlalţi cu noul său film”.
Rezerve au existat şi în privinţa Premiului de interpretare feminină, criticii preferându-le pe Debbie Honeywood, “formidabilă în rolul infirmierei la domiciliu din Sorry we missed you de Ken Loach”, sau pe Virginie Efira, “tuburătoare în Sibyl de Justine Triet.
S-a deplâns şi absenţa peliculelor Roubaix, une lumière , de Arnaud Desplechin, Le Lac aux oies sauvages a chinezului Diao Yinan şi La Gomera a românului Corneliu Porumboiu.
Palmaresul celei de a 72-a ediţii a Festivalului de Cannes
Palme d’or: Parasite de Bong Joon-ho
Marele Premiu: Atlantique de Mati Diop
Premiul Juriului, ex-aequo: Les Misérables de Ladj Ly şi Bacurau de Kleber Mendonça Filho şi Juliano Dornelles
Premiul pentru Regie: Luc şi Jean-Pierre Dardenne pentru Le Jeune Ahmed
Premiul de Interpretare masculină: Antonio Banderas pentru Dolor y Gloria de Pedro Almodovar
Premiul de interpretare feminină: Emily Beecham pentru Little Joe de Jessica Hausner
Premiul pentru Scenariu: Portrait de la jeune fille en feu de Céline Sciamma
Menţiune Specială a Juriului: It must be heaven de Elia Suleiman
