Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am aşteptat destul de mult – cred eu – apariţia în peisajul expoziţional românesc a unei galerii de artă multimedia. Meritam, noi, românii, o astfel de sală de expunere, câtă vreme în domeniile artei non-formale ori în cele ale artei inovatoare, “avangardiste” (în sensul mult mai larg al expresiei) ne-am adus adeseori obolul de gând şi de creaţie. De aceea am salutat, odată cu venirea iernii, reinaugurarea galeriei GALATECA (la parterul Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I”, intrarea din strada C.A. Rosetti), sub umbrela generoasă a unor proiecte private deschise spre arta viitorului... Plecând de la carte (proximitatea bibliotecii - !) s-a ajuns la “C’Arte”, adică de la cuvântul tipărit la comunicarea multimedia, dar o comunicare îmbrăcată în artele (şi ştiinţele) frumosului!
Pentru început, surpriza – splendidă, pentru toate vârstele de “privitori” – o constituie expoziţia primită în dar de Moş Nicolae, care tratează subiectul atât de complex al benzilor desenate, parcurgând o istorie de 90 de ani a acestui segment al artei grafice, în România. Vernisajul a atras zeci de iubitori ai domeniului, iar în săptămâna ce a urmat, alte câteva sute au trecut pragul galeriei pentru a se “înfrupta” (deşi era vreme de post) din bucuria pe care o aduc întotdeauna benzile desenate şi comicsurile. Privind coperta primului număr din “Luminiţa”, revista preşcolarilor şi şcolarilor mici de odinioară, mi-am amintit şi eu cu câtă plăcere o citeam (după ce am descoperit o colecţie întreagă în podul bunicii), dar n-am putut să nu remarc, în etalarea expoziţiei, şi grafica de tip japonez, manga şi otaku – şi cu mâna pe inimă vă spun că mi-a trezit acelaşi interes ca şi desenele artiştilor japonezi, pe care le-am văzut în patria lor, în arhipelagul nipon.
Această primă expoziţie de la Galateca – organizată împreună cu Muzeul Benzii Desenate (una dintre acele instituţii româneşti în suferinţă, căci nu au un sediu propriu, dar care reuşesc să vă fie prezente mai mult în spaţiul artistic decât altele care au sedii şi fonduri pe care le folosesc inexpresiv) – parcurge o istorie fascinantă. 14 artişti repezintă 9 decenii de artă grafică în evoluţie, începând cu Ary Murnu (1881-1971), graficianul revistelor interbelice “Lumea copiilor” şi “Lumina copiilor”, trecând prin creaţiile reputaţilor Burschi Gruder, Puiu Manu, Matty Aslan, Radu Duldurescu, Sandu Florea, Ioan Mihăescu, Mircea Arapu, Valentin Tănase şi ajungând până la mai tinerii (ori chiar foarte tinerii) Tudor Popa, Alexandru Ciubotariu, Matei Branea, Cristian Dârstar. Ar trebui să remarc aici pasiunea unui tânăr grafician care a iniţiat Muzeul Benzii Desenate şi s-a implicat în evenimentul inaugural de la Galateca – Alexandru Ciubotariu, alias Pisica Pătrată. De altfel, trebuie reţinut că galeria de lângă Palatul Regal este prima din România care nu doar expune, ci şi vinde produse de serie mică sau unicate inspirate de tema expoziţiei, Pisica Pătrată fiind protagonistul unui alt eveniment, “derivat” din tema expoziţiei, lansarea unor obiecte-decorative (ideale cadouri) pornind chiar de la pseudonimul său.
În aşteptarea unui nou vernisaj la Galateca ori a evenimentelor-accent provocate de actuala expoziţie, să mai remarc două nume: Attila Kim şi Radu Teacă - lor le datorăm conceptul Galeriei Galateca şi, respectiv, reamenajarea spaţiului.
