Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este imbucurator faptul ca muzica lui George Enescu se canta mult in editia cu numarul XX a Festivalul ce-i poarta numele. Mai ales cand este interpretata de muzicieni din afara Romaniei. De data aceasta au rasunat cele 7 Simfonii, Suitele, Vox Maris, Octuorul... si nu in ultimul rand un nou Oedipe la Opera Nationala din Bucuresti.
"Copilului meu sufletesc, George Enescu, care a cantat astazi Bach, atat de divin, asa cum ii doresc sa fie cantat el, peste o suta de ani'. Cu aceste cuvinte regina-poeta Carmen Sylva ii dedica lui George Enescu o pictura ce o reprezenta si care s-a afl at in modestul camin de la Paris, in ultimii ani de viata ai acestuia. Se implineste prorocirea Reginei! Au trecut oare cei 100 de ani? Ar fi bine ca orchestrele, ansamblurile camerale, solistii ce invata Enescu pentru Festival sa pastreze in repertoriu aceasta muzica si s-o prezinte in salile proprii si in
turnee!
Filarmonica Regala din Liverpool si Vasily Petrenko si-au inceput primul program, cel din 17 septembrie, cu Suita nr. 2 in Do Major, opus 20 de Enescu. Peste masura de cu grija si suflet lucrata, cu tempo-uri ideale, cu atentie maxima la detalii si stil, finisata cu migala si dragoste, Suita a redat duiosia molcoma, hazul moldovenesc ce caracterizau pe cel ce a compus-o! Vasily Petrenko are har, gesturile sale indruma cu stiinta pe instrumentisti, astfel ca fiecare dintre parti: Uvertura, Sarabanda, Menuetul lent, Aria, Bourrée-ul , ce se succed dupa binecunoscutul tipar preclasic, sa aiba limpezime, sa se asambleze omogen.
Midori Goto pretuieste mult muzica enesciena si are in repertoriu Sonata nr. 3 pentru pian si vioara a autorului roman. Dupa Suita, Midori se prezinta pe scena Salii Palatului cu Concertul pentru vioara si orchestra de William Walton. Are un instrument de pret, Guarnieri 1734, cu un sunet ce se poate considera impecabil. Neoromanticul concert este putin cunoscut la noi. Este cu mare mestesug orchestrat si ofera solistei ocazia de a desfasura o bogata paleta timbrala. Sonoritatea creata de Midori-Liverpool-Petrenko este remarcabila! Se regasesc in muzica lirismul, revolta, durerea subtilizate, evocate cu rafinament. Concertul de William Walton a fost aplaudat nu numai pentru felul in care a fost cantat, ci si pentru ca ne-a oferit ocazia de a asculta un opus foarte putin cunoscut la noi. Violonistei i s-a cerut cu insistenta si entuziasm un bis iar Midori Goto a oferit o parte a Sonatei in mi minor pentru vioara solo de Johann Sebastian Bach.
In Simfonia a VII-a in do diez minor de Serghei Prokofiev, Vasily Petrenko demonstreza si sustine teoria potrivit careia, in economia unui concert, simfonia da masura dirijorului si a orchestrei. Petrenko are o expresivitate si putere de sugestie deosebite, este unul dintre cei mai bine cotati tineri dirijori ai momentului, ce stie sa faca tot ce doreste cu orchestra cu care lucreaza de cativa ani. As indrazni a spune ca aminteste uneori de maestrul Segiu Celibidache! Prokofiev ii vine perfect lui Petrenko, o partitura ce evoca, inca de la primele pagini, sonoritatile inconfundabile ale muzicii baletului Romeo si Julieta! Sunetele, armoniile depasesc prin maiestrita dozare neputintele acustice a Salii Palatului! Ca bis Filarmonica Regala din Liverpool si Vasily Petrenko ne-au invitat sa ascultam Uvertura la opera Mireasa vanduta de Smetana.
In mod cert, acest prim concert al oaspetilor Festivalului din seara de sambata, 17 septembrie, a fost un mare succes!
Opinii
● Ludovic Bacs, dirijor - Gestica lui Vasily Petrenko este foarte clara, foarte la locul ei! Exactitatea, expresivitatea si puterea de a conduce orchestra sunt impecabile! Programul din aceasta seara la inceput nu m-a multumit, dar la sfarsit foarte! Caci programul de astazi, fata de cel de maine, cand este Stravinki – Simfonia in trei miscari, Prokofiev – Concertul nr. 3 si Rachmaniniv – Simfonia a III-a, care este o lucrare enorma, programul prim mi s-a parut prea lejer. Dar m-am convins ca si un program lejer, sau "slagar', sau cum vrem sa-l numim, se poate canta MAGNIFIC! Concertul de Walton nu il stiam, mi-a placut, este de o fantezie debordanta, cu multe-multe teme, cu multe surpize de tot felul: ritmice, sonore, tot ce doriti! Este un concert extrem de greu, ce a fost cantat superb! Suita nr. 2 de Enescu este in general rar cantata, spre deosebire ce celelalte doua. Iata un exemplu care dovedeste ca si Suita opus 20 este la inaltimea celorlalte si trebuie cantata mai des in concertele noastre, pentru ca totusi este rusinos ca noi il cantam pe Enescu mult prea putin! As pune concertului din aceasta seara nota 10 +!
