Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Ne place ceea ce facem.' Asa incepe discutia cu Lorenzo Mijares, regizor si actor al Teatrului de Hemofictiune din Barcelona si cu Marxela Etchichury, actrita pregatita de el.
"Opera lui Juan Trigos este senzationala', continua Marxela. "Nu e usor sa fii spectator si in niciun caz nu e usor sa interpretezi un personaj imaginat de Juan, dar atunci cind intri in contact cu opera lui, iti dai seama ca esti martor al unui lucru fabulos. Imi amintesc ca primele dati cind mergeam sa vad spectacolele puse in scena de Lorenzo, ma intorceam acasa devastata. Nu puteam sa mai dorm linga cel care-mi era pereche atunci si aveam o stare fizica greu de suportat, deoarece Trigos, prin ceea ce scrie, reuseste sa te convinga sa te uiti la tine. Si nu toti putem sa facem asta pina la capat si mai ales fara sa avem impulsul sa vopsim oglinda in culori aprinse.'
"Gradul de adevar si profunzime din Hemofictiune este universal si aproape dureros', intervine Lorenzo. "Opera lui Juan Trigos relationeaza cu cea mai dureroasa parte a umanitatii. Ne arata ca noi oamenii putem fi oribili, dar scoate la suprafata si sensibilitatea din cel care face lucrurile acelea groaznice.
Toti avem o parte sensibila in oribilitatea noastra. Pina la urma si un tata care-si violeaza fiica poate sa lacrimeze cind asculta Chopin, nu-i asa?'
Ascultindu-i, ma intreb citi dintre noi putem spune ca suntem fericiti si impliniti prin ceea ce facem.
"Voi romanii sunteti niste oameni minunati, cred ca semanati foarte mult cu argentinienii mei', imi spune Marxela.
"Am gasit aici o ospitalitate si o caldura pe care nu ne asteptam sa le primim si ne simtim fericiti.
Stii, tot datorita Hemofictiunii, am invatat ca pentru a aprecia fericirea si a profita de ea pe deplin, trebuie sa accepti si sa imbratisezi si suferintele de care uneori te izbesti in viata.
HEMOFICTIUNEA?!
O descriere a acestui curent literar de avangarda (intemeiat de romancierul si dramaturgul mexican Juan Trigos) pe care o descoperim pe site-ul oficial al Teatrului de Hemofictiune, defineste Hemofictiunea ca fiind arta de a "singera'. Este o miscare specific mexicana, care se potriveste tuturor "marginalizatilor', autorul afirmind ca universalitatea ca tendinta estetica a favorizat "rasismul artistic'. Pentru a gasi calea spre umanitate trebuie sa suporti o singerare a sinelui.
A fost odata…
"Eram trecut de 30 de ani si extrem de nefericit cind l-am cunoscut pe Juan Trigos si…l-am crezut!
M-a intrebat ce fac si i-am spus ca sunt regizor de teatru. <
L-am ascultat si am trecut prin Shakespeare, Moliere, Ionescu…si Juan Trigos. L-am ales pe el pentru ca asa am simtit atunci. Prima piesa de Juan Trigos pe care am pus-o in scena a fost Lasa-ma sa te omor ca sa vad daca mi-e dor de tine.
M-am indragostit de opera lui si nu m-a dezamagit niciodata.
In afara de Marxela care a fost constanta de cind a inceput si pina azi, sunt altii care vin si pleaca. E un lucru solicitant sa faci Hemofictiune si ii inteleg pe cei care nu rezista si se lasa pentru un timp – spun pentru un timp, caci majoritatea revin.
Stii, cuvintul <> se foloseste pentru a defini foarte multe lucruri. Joci teatru, te prefaci, faci teatru, te urci pe o scena…eu cred ca teatrul in adevaratul lui sens este atunci cind te daruiesti artei. Eu ma urc pe scena ca sa traiesc o experienta care sa-mi marcheze viata, sa-mi umple golul existential. Nu ma urc pentru aplauze, sau pentru spectatori, ci pentru arta. N-am nicio problema sa joc in prezenta unui singur om sau in prezenta a o suta de oameni, atita vreme cit se intelege ca sunt acolo pentru si intru arta si ca ma bucur atunci cind se intimpla sa rezonam.'
Zimbeste si se uita spre Marxela.
"Marxe, tu?'
"A, cum a inceput povestea mea de dragoste cu Hemofictiunea?'
Ride si se uita complice spre Lorenzo.
"Aveam 27 de ani si scriam literatura. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu actrita, dar provin dintr-o familie cu preocupari academice si destul de conservatoare, asa ca nici macar nu voiau sa-si imagineze ca m-as putea face actrita.
Am evadat asadar cu prima ocazie si am ajuns intr-un final in Spania, unde am continuat sa ma exprim prin scris (am inceput sa scriu la 12 ani) si din cind in cind mai sutineam cite un recital de poezie. Dar tot simteam ca-mi lipseste ceva. Si am descoperit ce in ziua in care am vazut un anunt cum ca se cautau actori-ucenici pentru Hemofictiune. Am raspuns imediat, am spus ca nu sunt actrita, dar mi-as dori sa fiu si a doua zi am fost la preselectie. Si de atunci nu m-am mai oprit.'
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa.
Pe Lorenzo Mijares il puteti vedea luni 30 mai, ora 20.00 la Teatrul LUNI de la Green Hours in one-man-show-ul "CONTRA-SUBIECT'.
traducerea: Horia Barna
regia: Lorenzo Mijares
