Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ediția a 28-a, care se va desfășura între 20 și 29 august, numără peste 600 de evenimente din 37 de țări și are o estimare de aproape 720.000 de spectatori în 10 zile. Am urmărit în toți acești ani, cu mare bucurie, manifestările care au avut loc la Sibiu în cei 28 de ani de când ești președinte al festivalului. Ai redefinit permanent noțiunea de teatru și ai adus această formă de educație aproape de tânăra generație. Încă o dată este un argument că ai reușit să construiești un grandios eveniment alături de marile festivaluri ale lumii. Care este secretul acestei istorii de succes?
Constantin Chiriac: Nu există secret, ci există viziune, consecvență, continuitate, evaluare, echipă, seriozitate și – dincolo de toate – un loc în care succesul poate fi conceput pe termen scurt, mediu și lung. Să nu uităm că Sibiul este unul dintre puținele orașe care nu au fost niciodată cucerite și care a avut primul teatrul din centrul și estul Europei, un oraș care și-a deschis porțile și a fost cucerit de artiști. Ne bazăm pe tot ceea ce înseamnă trecutul acestui oraș, primul oraș din România cu un teatru, cu o librărie, cu o farmacie, care a răspuns încă de la începuturile lui la tot ceea ce înseamnă nevoia de frumos, de miracol, de emoție, de educație, de sănătate trupească, mentală, sufletească, lăuntrică.
FAUST2021. Foto: Sebastian Marcovici
Pornind de la acest trecut, valorificând un prezent care este unic și gândind la un viitor pe care îl concepem în funcție de tot ceea ce am menționat înainte, este parcursul firesc al acestei istorii de succes care întâmpină în fiecare ediție greutăți incredibile, lipsa de dialog sau puținul dialog pe care-l avem cu autoritățile centrale, cu zona politică, cu tot ceea ce înseamnă o gândire pe picior de egalitate cu marile forțe culturale ale lumii. Niciodată nu ai cum să stai la masă cu marile puteri în zona culturii, dacă nu gândești de câteva ori mai repede și dacă nu ai soluții mult mai rapide decât ei, pentru că ei vin cu trecutul, vin cu prezentul, vin cu forța, vin cu banul, vin cu credibilitatea. Iar tu vii cu ceea ce poți să dovedești că ești capabil să realizezi. Trebuie să te miști mult mai repede, să ai soluții, să fii ingenios!
Bineînțeles că succesul stă în comunitate, pentru că este o comunitate educată, și în echipa cu care lucrezi. De asemenea, un lucru important este directa subordonare autorității locale, Teatrul Național „Radu Stanca” fiind singurul Teatru Național din România în această situație; toate celelalte teatre sunt subordonate Ministerului Culturii și eu cred că fiecare structură de acest gen trebuie să răspundă comunității căreia îi aparține, nu unei structuri care este gândită politic.
În același timp, succesul stă în puterea de a-ți asuma, în puterea de a imagina, de a construi și în îndrăzneala de a fi, așa cum spuneam, pe picior de egalitate cu marile festivaluri din lume, cu marile structuri de arte ale spectacolului, cu marii artiști.
Dincolo de toate, trebuie să știi să privești în ochii oamenilor și ceea ce promiți, să faci. Indiferent cât de greu îți este, indiferent că poate fi o perioadă care îți este total potrivnică, așa cum s-a întâmplat anul trecut, și când am inventat festivalul online, singurul festival din lume care a dat credibilitatea continuării unui proiect. Niciun alt festival din lume nu a găsit această putere de a face o ediție în perioada anunțată a festivalului, în zona online.
Am avut aproape 2 milioane de spectatori și, atunci când vorbim de 720.000 de spectatori în 10 zile, vorbim în format fizic, nu vorbim de ce va însemna zona online, care sunt convins că va fi cel puțin similară anului trecut.
”Eins zwei drei”. Foto: Augustin Rebetez
Spune-mi, te rog, dacă ai organizat și la această ediție o explozie de evenimente ca și în anii trecuți: teatru, operă, circ contemporan, dans, concerte, conferințe, expoziții, performance-uri de toate felurile atât în săli de teatru, cât și în spații neconvenționale, în piețele centrale, în biserici, pe străzi.
C. Chiriac: Bineînțeles, formula festivalului din 2019 va reveni, numai că ea va fi doar una dintre dimensiuni. Vom avea la dispoziție, de la Piața Mare la Piața Mică, la spațiul Habermann, la Fabrică de Cultură, la toate bisericile, spațiile pietonale până la Cetatea Cisnădioarei, vom avea nenumărate spectacole fizice, vor fi toate sălile de teatru ocupate cu 75% din capacitate, atât cât prevede legea.
Aducem nume extraordinare pentru că ediția pe care o gândisem pentru 2020 am adus-o pentru 2021, vor fi șapte stele pe Aleea Celebrităților, vor fi, de asemenea, spectacolele hibride – pentru că vorbim de posibilitatea de a retransmite spectacolele live cu numele importante de la Teatrul Național „Radu Stanca”, de la Centrul Cultural „Ion Besoiu”, de la Filarmonica de Stat din Sibiu, de la Fabrica de Cultură IACM Construcţii SA UniCredit, fabrica având trei spații gândite cu sistem de înregistrare și streaming. De asemenea, avem o echipă specială pentru toate spectacolele din biserici și o echipă specială pentru spectacolele outdoor. Aceste echipe vor retransmite în Scena Digitală, în teatrele, în cinematografele din România.
Vor fi, de asemenea, teatre, instituții de spectacole care doresc să ne transmită live, online spectacole de pe scenele lor și am primit un număr foarte important de spectacole făcute în sistem Netflix, cu traducere simultană, astfel încât am constituit un abonament unic în istoria festivalieră din lume. Vom avea aproximativ 100 de spectacole, de creații gândite special pentru zona digitală, cu traducere simultană, fie în engleză, fie în română, în funcție de necesități, care vor fi disponibile publicului în baza unui abonament care va costa 500 de lei - echivalentul a aproximativ 100 euro.
Să poți să ai aproape 100 de spectacole este un lucru unic! Toți spectatorii noștri, din Japonia până în Statele Unite, din Africa de Sud până în Norvegia, oriunde s-ar afla, pe o plajă în Bali, sau în Caraibe, la un congres la New York, sau la o petrecere în Africa de Sud, folosind internetul, vor putea să vadă aceste spectacole plătind numai 100 euro.
Charlotte Rampling. Foto: Sylvie Lancrenon
Ce nume mari la nivel internațional vor poposi de această dată la Sibiu?
C. Chiriac: La ediția de anul acesta ne bucurăm de prezența unor nume de prestigiu la nivel mondial și este suficient să enumerăm doar o parte dintre reprezentațiile indoor care vor avea loc la Sibiu între 20 și 29 august pentru a evidenția acest lucru: ”The Knight of the Burning Pestle”, Cheek by Jowl / Moscow Pushkin Drama Theatre; ”Shakespeare – Bach”, Charlotte Rampling & Sonia Wieder-Atherton; ”Outwitting the Devil”, Akram Khan Company; ”La serva padrona”, Opera Națională Română din Timișoara; ”OMMA”, Joseph Nadj; ”Flamenco Nights”, Barcelona Flamenco Ballet; ”ASYLUM”, Kibbutz Contemporary Dance Company; ”TOML”, Sol Dance Company; ”Eins zwei drei”, Martin Zimmermann; ”Itinerary. One Day the World Will Change”, ARCUB & Compagnie des Ogres; ”The Rite of Spring”, Israel Galván Company; ”Le tambours de soie”, Maison de la Culture D’Amiens; ”The Door”, Lithuanian National Drama Theatre / Jo Strømgren Kompani.
Sonia Wieder-Atherton. Foto: Jean-Baptiste Mondino
Au fost momente dificile când ai vrut să renunți și, cu toate acestea, le-ai depășit. În acest moment, ce sfat le-ai da tinerilor care vor să construiască după modelul Constantin Chiriac?
C. Chiriac: Sfatul pe care vi-l dau este: Construiți după modelul vostru! Învățați de la maeștri, învățați de la toți cei care au lăsat ceva în urmă în viața lor, dar ghidați-vă după personalitatea voastră. Fiecare dintre noi este unic, fiecare își scrie istoria în felul lui. Dacă vreți să luați exemplu, e cu totul altceva. Încercați să învățați un lucru: Nimic nu e veșnic în afară de noi. E un alt fel de a gândi pentru că, de fiecare dată, noi spunem că suntem muritori și că lăsăm în urmă eternitatea, veșnicia. Nu e adevărat! Dacă gândim că sufletul este nemuritor și că tot ceea ce facem noi în viața aceasta este o perfecționare în a-l întâlni pe Domnul și a găsi o comuniune cu energia universală, noi suntem veșnici. Și dacă vom lupta cu efemeritatea trupului, cu puterea gândului, dar mai ales cu lumina sufletului și cu lumina Celui Senin, care ne dă forță și puțin, puțin din creația Lui divină, atunci vom ști să găsim formule de a trece peste toate greutățile pe care le avem.
”The Rite of Spring”. Foto: Laurent Philippe
Această ediție are în program întâlniri directe cu spectatorii, dar și întâlniri online cu marile creații teatrale internaționale. Când ai întocmit programul acestei ediții, care au fost gândurile tale?
C. Chiriac: Gândul de a aduce în sufletul fiecărui spectator emoția, miracolul, bucuria, speranța, încrederea, nevoia de solidaritate, de bine, de frumos. De fiecare dată când am creat, în ultimele 16-17 luni proiecte și programe, am gândit că dincolo de ecranul telefonului și al camerei de filmat sunt milioane de spectatori cu față, cu ochi, cu nas, cu gură, cu suflet, care așteaptă de la noi un semn că avem speranță, că avem putere, că dorim să comunicăm, că dorim să dialogăm.
Când am făcut programul acestei ediții am luat în considerare toate avantajele de a fi implementat Scena Digitală – este singura platformă din România și una din puținele din lume care au dăruit atât de mult frumos, atât de mult miracol. Toate programele pe care Teatrul Național le-a dezvoltat, pornind de la „Fotoliul cu povești și poezie”, până la „Darurile teatrale”, la „Tradiții TO GO, până la Spectacole lectură, în care am forțat, într-un anume fel, actorii să se regăsească și să dialogheze, să lucreze, să nu intre în depresie, să nu uite că rațiunea noastră e publicul și că ei, spectatorii, îi vor îmbrățișa cu mii de brațe nevăzute, că le vor mulțumi și îi vor aplauda și că această energie a aplauzelor nevăzute le vor da forța de a continua. Toate lucrurile acestea nu sunt povești, sunt întâmplări care au fost și care ne duc mai departe și care ne dau puterea și forța de a face un astfel de festival, care este unic în lume.
„La serva padrona”. Foto: Dana Moica
O dimensiune puternică a programului din această ediție online este întâlnirea cu marele regizor rus Lev Dodin, pe care l-ai avut invitat cu spectacole celebre la Sibiu, de această dată cu „Demonii lui Dostoievski”, dar și cu Silviu Purcărete cu „Visul unei nopți de vară”, realizat în Japonia, alături de alte spectacole antologice.
C. Chiriac: Ați amintit două nume uriașe – fratele meu mai mare Lev Dodin – care mi-a trimis o scrisoare absolut uluitoare anul trecut, dându-mi drepturile pentru „Frați și surori” să transmitem nu numai în festival, ci și în afara festivalului. Iată că anul acesta îl prăznuim pe Dostoievski. Este o aniversare extraordinară! Vom avea creațiile lui în festival, dar și în luna noiembrie – când îl sărbătorim pe Dostoievski – atât “Demonii”, cât și “Idiotul”. Vom face, de altminteri, o sărbătoare care va porni din luna octombrie până în decembrie pentru că un spirit precum Dostoievski este greu de omagiat într-o lună, vom face în așa fel încât „Idiotul” pe care l-am realizat cu Andriy Zholdak, să revină pe ecrane, vom face în așa fel încât alte creații ale lui Lev Dodin să fie în direct cu spectatorii. De asemenea, vor fi și alte spectacole care vin din zona rusească, Întotdeauna, știți bine, că aduc surprize și că de fiecare dată ne gândim la zâmbetul, dar și la lacrima de bucurie care strălucește în ochii spectatorului când primește daruri neașteptate. Pe lângă abonamentul pe care l-am făcut pentru Scena Digitală, iată, cu acest abonament unic în lume al Festivalului Internațional de Teatru arătăm cât de mult iubim publicul și cât de important este el!
Silviu Purcărete, marele prieten al Teatrului Național, al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, are o operă uriașă, singura care nu a murit pentru că marile creații din celelalte teatre nu au primit această consistentă pe care am dat-o prin Fabrica de Cultură. Să nu uităm că sunt patru spații de joc, care au fost sfințite acolo de marile creații ale lui Silviu Purcărete, de la „Metamorfozele”, deschizând Capitala Culturală Europeană la Luxemburg în 2007, spectacol care apoi a fost adus la Sibiu și care a devenit spectacolul Teatrului Național și al Festivalului Internațional de Teatru. Apoi spațiul „Faust”, celebrul spectacol care a deschis Capitala Culturală Europeană din 2007 și care a mers, de-a lungul timpului, în câteva mari turnee ale lumii. Vorbim de patru mari turnee la Edinburgh, la Budapesta, la Maribor, la Frankfurt și sunt multe surprize pe care le veți vedea în anii viitori, turnee care așteaptă de multă vreme nu numai confirmarea, ci și posibilitatea de a fi realizate și, credeți-mă, în locuri neașteptate. Sunt contracte în derulare și până nu sunt semnate nu pot să dau aceste nume, dar sunt vreo 6-7 spații excepționale din lume care așteaptă întâlnirea cu „Faust”.
FAUST2021. Foto: Sebastian Marcovici
Să nu uităm de spațiul sfințit de Eugenio Barba, sala cu același nume, unde avem probabil cel mai frumos spațiu de joc de teatru din România, unde Dragoș Buhagiar și Vasile Șirli au construit spațiul pentru „Povestea prințesei deocheate”, unde avem replica Teatrului Național Kabuki din Tokyo, cu scaunele înclinate la 72 de grade, cu scena turnantă dublă. Niciun teatru din România nu are o asemenea scenă, din păcate. Iar apoi, al patrulea spațiu, „Lulu”, spațiu desenat și conceput prima dată pentru scena Teatrului Național, apoi adaptat pentru spațiul acesta, după modelul de la Tokyo Metropolitan. Ne-am inspirat din experiența pe care am trăit-o când am jucat acolo și când am reușit să facem o scenă pentru 499 de spectatori direct pe scena teatrului Tokyo Metropolitan.
Ei bine, iată patru spații de joc denumite de spectacolele care sunt în viață din 2005 încoace. Avem, de la „Călătoriile lui Gulliver”, până la „Așteptându-l pe Godot”, spectacole care sunt în viață. Aducem apoi „Plugarul și moartea” de la Iași, aducem de la Tokyo Metropolitan „Visul unei nopți de vară”, aducem Opera de la Timișoara. E un regal Silviu Purcărete și ne bucurăm că Platforma Doctorală pe care am reușit să o facem la Sibiu, împreună cu 29 de mari universități din lume, vor vedea aceste spectacole.
Va dau în premieră un anunț: fratele mai mare, așa cum vorbeam, Lev Dodin, va fi anul viitor la Sibiu, din nou.
„Povestea prințesei deocheate”. Foto: TNRS/Dragoș Dumitru
Din programul variat, am remarcat un adevărat regal Silviu Purcărete, care este prezent cu două capodopere, „Faust” și „Gulliver”, dar și cu spectacole recente realizate de el, precum „Plugarul”, de la Teatrul Național din Iași, și “La serva padrona” de la Naționalul timișorean. Despre cuplul scenei Chiriac-Purcărete ce-ai putea să îmi destăinuiești? Cum ai reușit să dai strălucire festivalurilor de la Sibiu, dar și celor internaționale?
C. Chiriac: Trebuie adăugat la ceea ce ați enunțat aici, „Visul unei nopți de vară” de la Tokyo Metropolitan, de asemenea „Călătoriile lui Gulliver”, și în formă fizică, dar și în formă digitală. Grație dialogului pe care îl am cu Silviu Purcărete, de la începuturile festivalului, el a fost, din 1994, prezent în continuu an de an la Festivalul Internațional de Teatru cu un mare spectacol, fie că venea de la Craiova, cum a fost toată perioada de început până în anul 1999, cum a fost cazul cu toate spectacolele pe care le-am adus de la Cluj-Napoca, de la Timișoara, de la Iași, din alte părți, dar în primul rând marile spectacole create la Sibiu. Din 2017, Silviu Purcărete a creat în fiecare an câte un spectacol la Tokyo Metropolitan. Este singurul regizor din lume în această clipă care a avut această șansă. Să poți să ai acest statut la cel mai important teatru al Japoniei este un lucru fără precedent despre care, din păcate, jurnaliștii, criticii de teatru, media nu au vorbit niciodată.
„Povestea prințesei deocheate”
Bineînțeles că nu vom acuza pe nimeni, numai constatăm ce înseamnă sa dăm atenție crimelor, dezastrului, urâtului, nenorocirilor, nu miracolului pe care ființa umană, și în primul rând românii, pot să îl facă. Cu Silviu Purcărete am reușit minuni la Sankt Petersburg, la Moscova, pentru că la un moment dat a vrut să joace cu artiști ruși. A făcut spectacole excepționale în alte părți, în Grecia, peste tot în lume, pornind de la Edinburgh până la Ierusalim, de la Bogota până la Shanghai și Beijing, de la Tokyo până la Matsumoto, peste tot a fost și e o mare bucurie că putem face aceste lucruri împreună și atâta timp cât vom fi în sănătate și în putință vom duce mai departe aceste proiecte uriașe. Așa cum spuneam, va veni momentul când vom destăinui, pot să spun, pentru că avem deja contractul semnat, că „Povestea prințesei deocheate” va fi anul viitor la Tokyo, pentru Jocurile Culturale Olimpice; japonezii sunt foarte serioși și așa cum au promis că fac Olimpiada anul acesta, anul viitor vor să facă, după modelul Olimpiadei de la Londra, Jocurile Culturale Olimpice.
”The Silent Burn Project”. Foto: Akram Khan Dance Company
Ești unul dintre promotorii tinerilor pe scena Teatrului sibian Radu Stanca, dar și profesor la Facultatea de Artă Teatrală, reușind să lansezi pe orbitele festivalurilor mulți artiști tineri. Ce poți să îmi spui despre această întâlnire dintre Maestru și ucenici, ca promotor și profesor?
C. Chiriac: Am fondat școala de teatru de la Sibiu, în 1997, gândind o prelungire a Festivalului Internațional de Teatru. În același an, am fondat și Bursa de spectacole de la Sibiu, singura bursă de spectacole, despre care se vorbește foarte puțin, dar care are o forță și o putere, incredibile, fiind singura bursă de spectacole din lume care a supraviețuit anul trecut și care a avut trei întâlniri, nesperate de toți artiștii, agenții promotorii, directorii de festivaluri, agenții din lume, pentru că a avut un succes atât de mare în cadrul festivalului de anul trecut, încât au cerut cu toții ca această lecție de solidaritate, de speranță și de dialog, să se repete în septembrie. Lucru pe care l-am făcut, iar atunci, cu lacrimi în ochi, mulți artiști importanți, producători, agenți, directori de festivaluri au spus „Nu facem o întâlnire până în iunie anul viitor?”, crezând că vom face festivalul în iunie... Și bineînțeles că am spus da și am făcut o întâlnire cu sute de prieteni de peste tot și care au povestit felul în care au rezistat, felul în care au imaginat, bucurându-se de această platformă unică pe care Sibiul, iată, a asigurat-o tuturor artiștilor din lume, tuturor profesioniștilor, producătorilor, agenților, lucrul acesta trebuie spus la breaking-news, nu nenorocirile! Iată, organizăm din nou Bursa de Spectacole și sunt convins că vor fi din nou întâlniri excepționale.
„The Vast and The Curious” 2020. Foto: Doria Photography
Revenind la ceea ce înseamnă construcția, bineînțeles că în anul 2000 am făcut și școala de management cultural, singura școală de management cultural dintr-o universitate din România. Atunci când am pornit, nici măcar nu era în codul profesiilor din România, zona aceasta de management. Apoi, revenind peste noi tot vacarmul și entuziasmul, dar și neînțelegerea sistemului european, ne-am grăbit cu toții sa aderăm la sistemul Bologna, care din păcate a distrus sistemul vocațional de teatru din România și acum ne zbatem să găsim o formulă să revenim. Va fi greu, pentru ca s-au creat tot felul de obiceiuri care nu sunt bune, iar legile trebuie respectate; din punct de vedere al legiferării, România stă tare, tare prost. Bineînțeles că tot timpul ne gândim la artiști, la tineri, din cauza aceasta, am fondat în mijlocul marelui festival, un festival al școlilor și al academiilor de teatru din lume, impunându-le o regulă simplă – „Organizați-vă, bucurați-vă de marile întâlniri, dar asumați-vă responsabilitatea organizării acestui festival, folosiți șansa și puterea de a aduce marile nume care să fie în fața studenților, în fața tinerilor artiști, să aibă un dialog cu ei, folosiți puterea Teatrului Național, puterea Festivalului Internațional de Teatru, a Bursei de Spectacole. Am dezvoltat celebrul program „Manifest pentru Dialog”, și iată, de 7 ani facem turnee cu artiștii tineri de la master și din școala de teatru, împreună cu actorii Teatrului Național, roată împrejurul României, aducând cei mai merituoși regizori tineri din România care toți au primit premiul premergător stelei de pe Aleea Celebrităților, care este Premiul Iulian Vișa, unul din cei mai mari regizori din lume și unul dintre marii regizori ai României de-a lungul timpului, despre care nedrept nu se mai vorbește astăzi. De asemenea, oferim Premiul Virgil Flonda, unul dintre marii actori ai României, în semn de omagiu pentru creația tinerilor, în așa fel încât să putem să-i stimulăm. În același timp, să nu uitam că toți studenții noștri au dreptul să intre în competiție cu actorii noștri, să poată să aibă roluri principale, așa cum Iustinian Turcu a primit cel mai important rol, alături de Ofelia Popii, în „Povestea prințesei deocheate” și numele sunt nenumărate, Ali Deac, care a avut șansa să joace in nenumărate spectacole încă din perioada de studenție, multe, multe alte nume.
TOML. Foto: Pini Snir
Ești unul dintre promotorii acestei ediții online și mentorul ediției pe care ai alcătuit-o în perioada pandemiei, realizând Scena Digitală. Crezi în viitorul acestei forme artistice în teatru? Nu crezi că această formă distruge esența dintre creatorul de spectacole și spectator?
C. Chiriac: Este probabil o neînțelegere profundă a ceea ce noi am făcut cu Scena Digitală. Este un proiect complementar, nu am interferat în niciun fel cu ceea ce înseamnă emoția spectacolului fizic. Acest spectacol fizic, întâlnirea sfântă, în numele emoției, a respirației, a improvizației și a fumului aplauzelor care dispar după fiecare reprezentație, va dăinui cât timp e ființa umană. Dar, alături de acest lucru, noi am construit un proiect complementar. Nu putem să stăm să plângem că Dumnezeu ne pedepsește, că ne-am îndepărtat de suflet, de esența noastră, de ceea ce înseamnă ființa umană, de bucuria comunicării, de arta de a dărui, de nevoia de a dărui fără a primi ceva în schimb. Și atunci am găsit această formulă prin care spectatorul nostru să fie bucuros acolo, la el acasă, că noi venim și nu ne arătăm pe noi, ci căutăm un dialog, o poveste, o formulă de a întâlni emoția împreună, în alt fel. Ceea ce facem cu Scena Digitală nu are nimic în competiție cu forma fizică a spectacolului. Ceea ce facem înseamnă bucuria de a împărtăși marea emoție altfel și de a perfecționa din punct de vedere tehnic această comunicare.
În același timp, realizați câte spectacole au murit și nu au lăsat nicio urmă în urmă din cauza faptului că nu a existat această viziune pe care eu am dezvoltat-o acum. Gândiți-vă câte spectacole avem acum în patrimoniu și ce va face Institutul de Cercetare pe care îl construiesc împreună cu Academia Română în noul teatru pe care îl ctitorim aici la Sibiu, care va fi un exemplu a ceea ce înseamnă gândirea și dialogul cu publicul la nivel mondial, nu în România, nu în cutărică parte a provinciei care dorește să fie mai făloasă sau mai puțin făloasă. Gândim pentru oamenii din lume, nu gândim pentru zone privilegiate. Este un alt fel de a gândi, iar ceea ce va rămâne ca rezultat va fi incredibil.
”The knight of the burning pestle”. Foto: Johan Persson
În această lume bântuită de războaie văzute și nevăzute (cum este pandemia), ești de părere că o întâlnire de festivaluri poate fi o lume în care ne putem curăța și regăsi încât să ne cultivăm armonia, liniștea și vindecarea sufletului?
C. Chiriac: Lucrul acesta trebuie să-l facem zi de zi, festivalurile sunt momente de sărbătoare. Ele vin de la cuvântul „festin”, de la „a sărbători” iar sărbătorile trebuie să vină din înăuntrul ființei, nu din ceea ce înseamnă reclamă, publicitate și lucruri împrumutate, care nu țin de esența comunității căreia aparținem. Întotdeauna sărbătorile trebuie să plece de la marile sărbători religioase, care presupun credința fiecărui om din comunitatea respectivă, de la sărbătorile laice, care sunt legate de tot ceea ce înseamnă viața de zi cu zi a locuitorilor acelei comunități și de la sărbătorile care țin de anotimpuri, care aduc marile sărbători ale firii. În clipa în care împrumutăm sărbători care nu țin de ființa noastră, vine dezmățul, vine nenorocirea, vine lipsa de substanță, care aduce destrăbălare, care aduce rușine, care aduce nesănătate. De aceea, ceea ce celebrează Sibiul prin festival este puterea acestei comunități de a investi în miracole, în emoție, în dialog, în frumusețea de a implica vârstnicii și tinerii, Programul de Voluntari, cel mai mare program de voluntari din lume, până la zona de cercetare, zona de dialog, zona de stradă, unde niciun spectacol nu este cu bilet, până la toate spectacolele din biserici. Nu există nicăieri în lume un astfel de festival, unde un număr atât de mare de biserici de toate riturile să-și deschidă porțile sub semnul frumosului, al decenței, al încrederii, al miracolului și al dorinței de a fi în comuniune cu Iubirea Dumnezeiască.
”The Idiot”. Foto: Frol Podlesny
Un alt moment organizat pentru profesioniștii teatrului este Bursa de Spectacole. Ce noutăți ai? Cine s-a înscris până acum?
C. Chiriac: Am vorbit și mai înainte despre Bursă, este un moment de mare grație, Bursa va fi în formulă hibridă. Menționez doar o parte dintre personalitățile care vor fi prezente la Bursă, fizic sau online: Christian Watty - Festival euro-scene Leipzig, Anthony Sargent CBE, Kaku Nagashima - Tokyo Festival Vice, Danny Tan - Odyssey Dance Theatre International Festival, Brenda Angiel - Brenda Angiel Aerial Dance Company, Tilla Rudel - Institutul Francez de la Timișoara, o delegație China Shanghai International Arts Festival, Barbara Gessler - Creative Europe, DG Education, Youth, Sport and Culture of the European Commission, Andy Beecroft - Adelaide Fringe, Lynn Fu – consultant independent, Cindy Sibilsky - nJoy Entertainment LLC.
Ca noutate, încercăm să constituim o asociere a structurilor care sunt în Europa și în lume, capabilă să organizeze în același timp un festival care să aibă în spate un teatru de repertoriu și care să producă spectacole și de asemenea să aibă și o școală de teatru pentru că așa legăm creația de marea organizare de evenimente, dar și de educație și cercetare.
”YAG”. Foto: Ascaf
M-a impresionat mereu modul în care ți-ai construit echipa. Cum ți-ai ales voluntarii?
C. Chiriac: Întotdeauna ne batem ca această echipă să fie capabilă să stăpânească toate provocările pe care viața ni le aduce în organizarea unei ediții de festival. Niciodată nu lucrăm de la un an la altul, lucrăm pentru mulți ani înainte și de fiecare dată gândim cum să găsim toate formulele de dialog și de cooperare în așa fel încât ceea ce facem să aibă relevanța, bucuria și impactul asupra comunității din Sibiu, asupra României, asupra publicului din toată lumea. Voluntarii îi alegem cu multe luni înainte, facem un call în preajma lunii septembrie în toată lumea și apoi începem să alegem, sunt zeci de mii de voluntari care se înscriu, ei sunt triați până în decembrie, urmează o nouă instrucție și triere. Obligatoriu trebuie să vină dintr-o zonă de interes cultural, să stăpânească două limbi și mai ales să aibă un proiect, pentru că avem nevoie de oameni care să ducă mai departe ceea ce învață aici, la Sibiu, și să ducă mai departe implicarea. Am avut întâlniri, zeci, sute, roată împrejurul lumii. Am fost oprit din Australia până în Japonia, din Canada până în Argentina, spunându-mi-se „Domnul Chiriac, eu sunt unul din voluntari. Vă mulțumesc, a fost perioada cea mai frumoasă, cea mai formatoare din viața mea, sunt ceea ce sunt pentru că am trecut prin acest program”. Poți să dormi noaptea mai frumos după ce ai astfel de întâlniri.
„Itinerary”. Foto: Adi Bulboacă
Mi se pare inspirată alegerea devizei sub care se desfășoară acest festival: “Anul trecut am fost într-un mare moment de cumpănă, am trecut cu toții prin încercări uriașe, am fost închiși, nu am putut să comunicăm, am fost singuri. Din această cauză am făcut un efort uriaș să putem să facem anul trecut, să nu întrerupem Festivalul de Teatru de la Sibiu”, mărturiseai tu într-o conferință de presă.
C. Chiriac: Vrem într-adevăr ca această ediție să însemne o punte importantă spre o altfel de normalitate, pentru că, în mod cert, ceea ce ne imaginăm noi că va fi normalitatea nu va fi o copie a ce a fost normalitatea în 2019 sau 2018, va fi o cu totul altă normalitate și trebuie încă o dată să înțelegem că nimic nu e veșnic în afară de noi și că noi trebuie să găsim formula prin care această vremelnicie să devină veșnicie!
Gândul tău este tot timpul la Sibiu, „un oraș binecuvântat”. Este unul dintre orașele favorite pentru a realiza mari proiecte. Alături de excelența teatrală, ai realizat și o excelență în zona de tehnologie. Te-ai gândit, ca manager al acestui teatru, cum să conturezi următoarele ediții, pe ce să te axezi? Te întreb pentru că îmi aduc aminte de un interviu realizat în 2004, când îmi mărturiseai că 2007 va fi anul intrării în Uniunea Europeană și că Sibiul va fi capitala culturală a Europei.
C. Chiriac: Da, e adevărat, în 1994 în ziarul „Tribuna” din Sibiu, eram pe prima pagină cu un păr cât o claie de fân, în care spuneam „Vreau ca Sibiul să fie Capitală Culturală Europeană”, și spuneam mai multe date: 2007, 2009 sau 2010. Având atunci proiecte pe care le-am gândit în așa fel încât ele să se poată împlini, iată că acel proiect s-a întâmplat, cum s-a întâmplat și transformarea Teatrului „Radu Stanca” în Teatru Național în 2004, cum s-a întâmplat și cu Școala Doctorală și Platforma Internațională de Artele Spectacolului. Așa cum ne batem acum să construim un teatru altfel, un centru de congrese și un institut de cercetări. Bineînțeles că Sibiul este un oraș binecuvântat, nu este orașul în care m-am născut, nu este orașul în care am fost format sau educat, dar este orașul pe care l-am ales și care mi-a dat șansa de a construi casa adevărată europeană, mondială unde plec și mă întorc și unde reușesc, împreună cu echipa de aici, să gândim un bine prosper al comunității printr-un dat cultural. Iată că am reușit să facem Capitala Culturală Europeană, iată ca a fost un Summit, iată că Sibiul construiește cel mai important centru NATO, iată că Sibiul gândește fără a face multă gălăgie, dar implicându-se în ceea ce înseamnă civilitate, poluri de sănătate, de forță, de putere, de liniște, de pace, dar mai ales de miracole pentru că agenda culturală pe care Sibiul a construit-o de-a lungul timpului este un motor de dezvoltare și totdeauna cei mai curați bani care vin, vin din zona de miracole a culturii, a frumosului, a ceea ce însemnă o viață mai bună, mai plină de speranță și în primul rând mai plină de frumos.
Sperăm din toată inima că ceea ce facem să poată să fie bine plăcut Domnului și să putem să ducem undeva, mai departe, această povară a creației, a binelui, a frumosului, a puterii de a dărui!
În această perioadă în care noi toți nu prea mai avem perspectivă, suntem din ce în ce mai confuzi, mă bucur că mai gândești pozitiv despre puterea extraordinară a teatrului de a aduce bucurie oamenilor. Îți urez multă sănătate și să reușești în continuare să faci din Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, unde ești director de o viață, un simbol al excelenței.
„Plugarul și moartea”. Foto: Iulian Ursachi
