Mălăele şi Mihăiţă, în "deliciul" teatral semnat de Purcărete

Urmarind atent spectacolul lui Silviu Purcarete "Femeia care si-a pierdut jartierele" de Eugène Labiche, jucat sambata seara in noul spatiu teatral de la Romexpo, descoperi ingredientele de baza ale comediei care conduc la buna dispozitie. Textul lui Labiche, prezentat scenic pentru prima data in 1851, la Thèatre du Palais Royal din Paris, este un "vodevil lejer", despre care Purcarete mentioneaza ca e "plin de gratie frantuzeasca", desi contine "inadvertente dramaturgice", dar nesuparatoare. Contine si "delicioase si inofensive obscenitati".

Avand un actor precum Horatiu Malaele, in rolul lui Gaspard, un altul precum George Mihaita, care-l interpreteaza pe Laverdure, si doua actrite pentru Fideline, personaj jucat pe rand de Mihaela Teleoaca (in reprezentatia de sambata) si Dorina Chiriac (in cea de maine), creatorul a gandit montarea (o productie a Teatrului de Comedie) asijderea piesei: sa "curga in mare graba si vesel", sa fie "plina de farmec".

Pe un parchet lucios aluneca actorii si "mobile burgheze fantoma­tice"; artistii mai si canta, caci e vorba de farsa si are cuplete, iar publicul e martor la situatii amuzante. Auzi vorbe de duh ce provoaca rasul spontan, vesel, rasul comic. Doar il avem pe Malaele, cel cu replica spumoasa pe buza sufletului omenesc, facand si miscari perfecte pe parchetul lucios de pe care incearca sa fuga. Iar cand isi gaseste refugiu pe scarile date cu ceara, desi nu se vede cum se duce de-a valma, iti imaginezi aceasta scena datorita sunetelor bine controlote... Am amintit doar "secvente" din "Femeia care si-a pierdut jartierele", spectacol in care cei trei interpreti sunt in verva datorita baghetei regizorale a lui Silviu Purcarete si datorita aptitudinilor lor artistice. Miscarile, grimasele, interpretarea cupletelor, replicele "delicioase" sunt asociate cu "mobilitatea" mobilelor, decorul avand o functie scenica bine determinata in spectacol si care functioneaza de minune. Ciomageli cu bastonul, din cauza diverselor confuzii, zise "quiproquouri". Vorbe care ar putea sa jigneasca pe cineva, diverse injuraturi au aici farmecul lor, fie ca le rosteste Malaele sau Mihaita. Doi barbati si o femeie, pe care unul a avut-o cu o seara inainte, iar al doilea, care se pregateste sa o ia de nevasta, chiar in ziua cu pricina.

Au dat-o de sminteala jartierele pierdute si intr-un caz, si in altul. In toata aceasta hara­babura, dar ordonata artistic, are un loc aparte si mu­zica creata de Vasile Sirli si interpretata in spectacol de Lucian Maxim la cateva instrumente.

Asteptat de ani intregi cu un spectacol ce sa fie realizat in Bucuresti, Silviu Purcarete s-a prezentat acum si aici cu "Femeia care si-a pierdut jartierele", despre care se crede ca va avea viata lunga, deoarece, ca spatiu scenic, "Teatrul teatrelor", organizat intr-un pavilion de la Romexpo, pare a fi o scena ideala pentru o asemenea montare.

Maine, de la ora 19:30, va avea loc a doua reprezentatie, urmatoarea fiind programata la 30 august. In septembrie, se vor desfasura alte doua reprezentatii cu "Femeia care si-a pierdut jartierele".