Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cea mai frumoasă poveste de iubire „Romeo și Julieta”, spectacol de balet pe scena Operei Naționale
Opera Națională București prezintă miercuri, 22 ianuarie 2020, începând cu ora 18:30 spectacolul de balet „Romeo și Julieta” de Serghei Prokofiev. Regia și coregrafia sunt semnate de către Renato Zanella, decorurile au fost create de Alessandro Camera (Italia), costumele de către Carla Ricotti (Italia), iar light design-ul de Vinicio Cheli (Italia). La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Tiberiu Soare.
Pentru acest spectacol coregraful și regizorul Renato Zanella a venit cu o concepție modernă, plasând celebra poveste de dragoste într-un context artistic de avangardă, după cum însuși a mărturist:
,,Romeo și Julieta este povestea nemuritoare a unei iubiri ce are loc într-una dintre cele mai dificile perioade din istorie, în Evul Mediu. Puterea, războiul și religia par să conspire împotriva purității, a simplității vieții și a libertății: care tabără va învinge?
Mă tot gândeam cum poate fi spusă această poveste în ziua de azi, dar nu numai din punctul de vedere al coregrafiei. Mai există această intrigă și azi? Cum putem explica asemenea dragoste generațiilor actuale?
Îmi imaginam cum în Verona de azi, un oraș ce păstrează arhitectura și strălucirea acelor timpuri, totul se întâmplă în continuare între zidurile cetății. Shakespeare vedea în aceste ziduri granița dintre Rai și Iad, frumusețea și spiritul orașului l-au inspirat pe scriitor peste măsură. Dar deși azi piețele orașului nu mai au târguri de animale și nici familiile puternice nu se mai luptă cu spada pe străzi, noua societate a rămas divizată și competitivă, asemănându-se destul de mult cu situația din vremurile descrise de renumitul dramaturg.
Competiția din ziua de azi se referă la imagine, sporturile practicate, luxul din viața fiecăruia, toate acestea traducându-se însă în final tot în putere și control. Acesta e contextul actual în care trebuie să plasăm povestea imaginată de Shakespeare la 1597, păstrând în același timp elementele cheie din scenariu: inocența și simplitatea. E clar că personajele poveștii noastre, Romeo și Julieta, au fost închipuite drept personalități puternice, de o educație aleasă, inteligenți, așadar invidia sau frica de competiție le vor fi fost necunoscute.
A privi pe cineva în ochi și a te îndrăgosti fulgerător e ceea ce-și dorește toată lumea. Oricine își dorește ca puterea dragostei din acest moment de sublimă inocență să aducă pace și să unească oamenii.. Așadar întrebarea mea și provocarea pe care o adresez acum publicului este dacă nu cumva chiar acesta este adevăratul mesaj pe care a vrut sa-l transmită Shakespeare prin această poveste?”
„La Traviata”, la început de an pe scena Operei
Opera Națională București prezintă vineri, 24 ianuarie 2020, începând cu ora 18:30 spectacolul „La Traviata” de Giuseppe Verdi în regia și mișcarea scenică a lui Paul Curran. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Ciprian Teodorașcu.
Spectacolul readuce în atenția publicului povestea emoționantă a unei curtezane care a trăit în Parisul primei jumătăți a secolului XIX – lea sub numele de Marie Duplessis și care a marcat existența unor artiști precum compozitorul Franz Liszt și scriitorul Alexandre Dumas-fiul. Acesta din urmă, în semn de omagiu postum, a ales-o drept muză pentru celebrul său roman „Dama cu camelii”, care i-a servit lui Giuseppe Verdi drept sursă de inspirație pentru opera sa, „La Traviata”, a cărei primă reprezentație la București a a avut loc în anul 1856, la câțiva ani de la premiera mondială de la Teatrul La Fenice din Veneția.
Regizorul Paul Curran propune o montare neconvențională și provocatoare care transpune acțiunea poveștii din Parisul anului 1700, așa cum apare în libretul operei. Conceptul regizoral urmărește detaliile-cheie ale poveștii Traviatei, în special contrastul dintre conservatorismul aparent și pomiscuitatea tacită, care îi conferă savoare dramatică.
Regizorul Paul Curran despre „La Traviata” de pe scena Operei Naționale București: „Cred că, pentru vremea aceea, Verdi scria o operă modernă. Tema operei era foarte populară în epocă, dar în același timp...periculoasă. În altă ordine de idei, drama constă într-o poveste pe care fiecare dintre noi poate s-o înțeleagă, este povestea unei femei în dizgrație. Credeți că toată această poveste are șanse să se întâmple în realitate? Desigur. Ar trebui o femeie să fie pusă într-o situație atât de îngrozitoare din cauza societății? Eu nu cred asta. Dar tocmai acest aspect o face atât de interesantă pentru mine și mai ales toți putem să găsim ceva în ea din noi înșine, putem găsi ceva similar în noi din anumite fragmente ale poveștii din La Traviata.”
„Clasic şi modern într-o remarcabilă scenografie. Decorurile şi costumele impresionează de la primul cadru prin desene ce dau echilibru platoului scenic, imaginat în ambientul unor locaţii pariziene de început de secol XX, cu mult baroc, dar şi cu tente de „art nouveau”. Acţiunea se petrece însă la finele anilor ’50. Eclectismul asocierii ideilor se susţine şi place.” – Costin Popa
Jacopo Siperi, invitat special la pupitrul dirijoral în „Aida” lui Verdi
Opera Națională București prezintă sâmbătă, 25 ianuarie 2020, începând cu ora 18:30 spectacolul „Aida” de Giuseppe Verdi. Regia poartă semnătura lui Plamen Kartalov, scenografia a fost realizată de către Viorica Petrovici, iar coregrafia de către Francisc Valkay. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Jacopo Siperi în calitate de invitat al primei scene lirice a țării.
Spectacolul „Aida” de Giuseppe Verdi, pus în scenă la Opera Națională București de către regizorul bulgar Plamen Kartalov, aduce în fața publicului o poveste de dragoste exotică într-un mod spectaculos, demn de marile montări de operă tradiționale. Plamen Kartalov și scenografa Viorica Petrovici, în colaborare cu Francisc Valkay, coregraful spectacolului, au reușit să recreeze pe scenă cadre de inspirație istorică, să reproducă aspectul grandios al monumentelor Egiptului antic, epoca în care se petrece acțiunea operei lui Giuseppe Verdi.
Spectacolul nu iși propune numai să prezinte spectatorilor tablouri cu încărcătură istorică, ci și să le înfățișeze o poveste tragică de iubire în care tema principală este dragostea, sub toate formele ei, de la cea dintre un bărbat și o femeie la dragostea de patrie, respectul și iubirea față de părinți. Temele secundare sunt sacrificiul din iubire, respectul față de lege și stat, condiția umilitoare a celor înfrânți și aroganța învingătorilor, invidia și gelozia ca motoare principale pentru acțiunile personajului negativ, prințesa egipteană Amneris.
Producția de pe scena Operei Naționale București slujește din toate punctele de vedere, prin regie, scenografie și coregrafie, stilul romantic de spectacol de operă, cu eroi puși în situații dramatice, cu abundență de culoare și efecte de lumină, folosește teatralitatea acestui stil și poate de aceea rămâne autentic și verosimil la mai bine de douăzeci de ani de la premieră.
,,Corsarul”, o poveste de dragoste transpusă în balet
Opera Națională București prezintă duminică, 26 ianuarie 2020, începând cu ora 18:30 spectacolul de balet în trei acte ,,Corsarul” de Adolphe Charles Adam în regia și coregrafia lui Vasily Medvedev . La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Ciprian Teodorașcu.
Prima variantă a baletului ,,Corsarul” de Adolphe Charles Adam a avut premiera la data de 23 ianuarie 1856, pe scena Theatre Imperial de l’Opera din Paris. În România, baletul ,,Corsarul” s-a dansat prima dată la Opera Națională Română din Timișoara, în stagiunea 1986-1987, în coregrafia lui Ștefan Gheorghe. La Opera Națională București premiera actualei montări a avut loc în urmă cu zece ani, la 28 aprilie 2007.
În spirit romantic, baletul este o poveste de dragoste dintre un pirat și o sclavă, iar acțiunea are loc la Adrianopole, la începutul secolului al XIX-lea. Baletul, extrem de solicitant din punct de vedere tehnic și interpretativ, a avut timp de un deceniu în distribuție nume mari ale scenei naționale precum Corina Dumirescu, Cristina Opincaru, Ovidiu Matei Iancu și Gabriela Popovici.
Coregraful rus Vasily Medvedev despre actuala montare de pe scena ONB: ,,De-a lungul ultimilor ani, în lumea baletului interesul pentru dansul clasic a crescut în mod evident. Atmosfera de sărbătoare și frumusețea acestui stil sunt mereu prezente în spectacol. Publicul este încântat de puritatea și fragilitatea baletului clasic ca și de uimitoarele performanțe și abilități ale balerinilor formați în ultimii ani. Limbajul coregrafic este unul ușor de înțeles de către public. ,,Corsarul” care are deja 150 de ani de când este dansat a rămas pe gustul spectactorilor îndrăgostiți de baletul clasic.” Drept doavadă stau sălile pline chiar și după mai bine de un deceniu de la premieră.
Spectacolul pentru copii „Flautul fermecat” de W.A.Mozart, la Opera Națională
Studioul Experimental în Artele Spectacolului Muzical „Ludovic Spiess” din cadrul Operei Naționale București prezintă duminică, 26 ianuarie 2020, începând cu ora 11:00 spectacolul „Flautul fermecat” de W.A.Mozart.
Realizatorii spectacolului -Anda Tabacaru regie, Smaranda Morgovan conducere muzicală, Adriana Urmuzescu scenografie- invită micii spectatori într-un univers plin de culoare, fascinant, cu personaje pe care, cu siguranță, le vor îndrăgi. Muzica încântătoare a lui Mozart, melodiile pline de inspirație îi vor însoți în această poveste minunată-la pian Anatol Rogut, la flaut Nicoleta Amzulescu, la celestă Maria Paladi. Participarea corului de copii al Operei Naționale București va aduce ineditul în desfășurarea acțiunii, însoțind permanent personajele operei - mișcarea scenică Ileana Sora.
Capodopera mozartiană a fost adaptată pentru copii, subiectul operei putând fi interpretat, datorită originalității sale și muzicii fermecătoare, ca un basm plin de învățăminte în care se confruntă adevărul și minciuna, curajul și lașitatea, Întunericul și Lumina, prietenia și trădarea.
Opera în două acte „Flautul fermecat” a avut premiera la Viena, la Freihaustheater, un teatru popular , în anul 1791. Libretul lui Emanuel Schikaneder a fost inspirat de povestea „Lulu” de Liebeskind, publicată în colecţia de poveşti orientale Dschinnistan în 1786. Lucrarea este considerată cea mai bună creaţie a genuluisingspiel, operă comică de origine germană care în loc de recitativ (dialog cântat) foloseşte dialogul vorbit. „Flautul fermecat” este una dintre cele mai apreciate şi cântate opere din lume. Prima montare a fost regizată şi dirijată de compozitorul însuşi şi a avut un succes răsunător. Autorul libretului a fost interpretul rolului Papageno. În anul 1792,la un an de la premiera absolută, dar şi de la moartea lui Mozart, se sărbătoreau deja 100 de reprezentaţii.
