Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In Zundert, localitate din sudul Olandei, se afla intr-un stadiu avansat repetitiile pentru piesa "Moeland-Rijk van de Armen', care urmeaza a fi reprezentata publicului la sfarsiul acestei luni. Este, marturiseste Peter Dictus, autorul si regizorul piesei, "un teatru documentar' despre imigrantii proveniti din Europa de Est, care muncesc aici cot la cot fara, insa, a comunica nici intre ei si nici cu aceia care le sunt gazde si stapani. " Ei sunt oameni ca ceilalti - mai spune Peter Dictus-, care au venit sa se stabileasca in numar mare, dar pe care ceilalti oraseni ii ignora si ii izoleaza.''Nu sunt considerati- conchide amar animatorul ambitiosului proiect scenic- decat mana de lucru ieftina.'Aceasta este tema unui reportaj scris de jurnalistul Peter de Graal si publicat in jurnalul'De Volkskrant' care apare la Amsterdam.
O ambiguitate care spune mult…
Titlul piesei este construit pe un joc de cuvinte si chiar speculeaza ambiguitatea. Tradus cuvant cu cuvant el poate fi citit: "Taramul din Europa Centrala si de Est', dar, pentru ca termenul " Moe' , care este o abreviere curenta pentru Europa Centrala si de Est, mai inseamna si'oboseala', acelasi titlu se poate traduce:' Taramul oboselii-Regatul Saracilor'.
Exista in piesa un personaj –simbol:numit, deloc intamplator,'vanzatorul de vise', adica samsarul care se imbogateste pe seama imigrantilor carora le inchiriaza pe bani multi locuinte vetuste, sordide ori rulote rablagite. "Eu negociez vise' – suna monologul sau, pe care il completeaza cu cinism:'Eu imi aduc mica mea contributie societatii. Eu nu sunt un om rau.'
Asemenea replici, deloc singulare sau periferice in arhitectura ideatica a spectacolului, isi au un rost bine ales. Ele marcheaza un fenomen definitoriu pentru situatia de fapt a imigrantilor veniti in Olanda(dar, desigur, nu doar in Olanda) in cautarea unui trai mai bun si care, odata ajunsi pe aceste "taramuri ale fagaduintei', nu gasesc decat multa indiferenta, totala lipsa de interactiune "ca sa nu mai vorbim despre integrare'comenteaza Peter de Graal.
Ocoliti, la propriu si la figurat
"Nu pot fi ocoliti nici la propriu, nici la figurat' declara Peter Dictus, care isi intareste , astfel, spusele: " Stim ca sunt aici, dar refuzam sa –i vedem. Avem, intr-adevar, nevoie de ei pe campurile de capsuni sau in pepiniere, dar ca fiinte umane trebuie sa stea ascunsi.'
Departe de a fi doar una abil pretext pentru o punere in scena-soc, tema "noilor sclavi' proveniti din state ale Europei de Est este o tema ce decurge din realitati dure si dureroase. Astfel, potrivit datelor CBS, Biroul National de Statistici, numai in Zundert traiesc aproximativ 2 500 de lucratori veniti din Europa Centrala si de Est, adica aproape 12 % din populatia locala, dar sunt si estimari care dau cca 4 000 de imigranti care traiesc in aceasta localitate considerata a fi cea mai des populata cu imigranti din Olanda.
In Zunderd, marea majoritate a imigrantilor traiesc in amplasamente de vacanta, cei mai multi dintre ei fiind polonezii, romanii si lituanienii. "Si ei platesc 500 de euro pe luna pentru a trai acolo.- declara scandalizat Riet Pijnappels, jurnalistul care a realizat o impresionanta colectie de fotografii cu si despre imigranti- Este pur si simplu exploatare. Si acest aspect face parte din istoria migratiei.' "Aici sunt considerati de - abia cu ceva mai sus decat sclavii.'- incheie el comentariul la fotoreportajul realizat printre imigranti si ale carei piese vor fi expuse, tot in aceste zile, i capela foste manastiri Sfanta Ana.
Vieti intre paranteze
Fara a nega sau, macar, a subestima lipsa aproape totala a comunicarii dintre imigranti si comunitatea locala inclusiv edilii orasului- "La inceput locuitorii din Zundert si imigrantii s-au privit ca niste iepuri orbiti de farurile unei masini'-, Peter Dictus ia in calcul si un alt factor si anume lipsa unor eforturi reale ale imigrantilor de a se integra. Exemplul ales vine(mai mult sau mai putin intamplator?!) din randul comunitatii romanilor:'Cunosc un grup de romani care lucreaza deja de 12 ani la acelasi horticultor 10 luni pe an. Dar ei se mai considera inca, ei insisi, ca lucratori sezonieri. Ceea ce imi aminteste de marocanii care au venit sa traiasca aici , acum 50 de ani, pentru a lucra temporar la fabrica de conserve. Ei traiesc inca aici, in ceea ce numim<>din Zundert'.
Acestea ar fi coordonatele pe care evolueaza, in viata de toate zilele, asemenea'vieti puse intre paranteze' si, de aceea, mesajul spectacolului nu poate fi decat unul la fel de dramatic si de apasator:'Ei (imigrantii n.n.) au venit de acasa fara sa considere niciodata ca au ajuns la destinatie. Traiesc intr-un fel de tara a nimanui. Viata lor se desfasoara intr-o parcare, uneori timp de peste 10 ani. Ei viseaza, muncesc si pun bani deoparte.'
