Verva Thaliei

„MAZURKA”, o odisee în mitul lui Chopin

Alexander Hausvater, dramaturg şi regizor la TDR.

Teatrul Dramaturgilor Români prezintă publicului bucureștean premiera oficială a spectacolului MAZURKA, în 4, 5 și 19 aprilie, ora 19.00, în sala „Iosif Naghiu”.

MAZURKA expune contradicția dintre Chopin omul obișnuit și creatorul excepțional. Nu este un spectacol biografic, cu toate că poartă cheia înțelegerii iluziilor, speranțelor și dorințelor tânărului muzician. Atât în postura de dramaturg, cât și în cea de regizor, Alexander Hausvater se îndepărtează de imaginea de superstar atribuită în general pianistului Chopin. În acest spectacol, Alexander Hausvater propune publicului o odisee în mitul lui Chopin și dezvăluie un om mândru, interesat mai mult de mondenitate decât de suferințele celor din jurul său.

MAZURKA își poartă spectatorii prin Varșovia, Paris, Londra, prin iubiri neîmplinite, frici și angoase, saloane de concerte și întâlniri cu mari nume ale secolului XIX (interpretate de Lari Giorgescu, Antoaneta Cojocaru, Gavril Pătru), toate în decorul impresionant al Vioricăi Petrovici. Muzica îi aparține lui Cári Tibor, light design-ul este creat de Lucian Moga, iar conceptul video excepțional  este realizat de Constantin Șimon și Andrei Ștefan Florea.

Evenimentele TNB

Spectacol recomandat: “Butoiul cu pulbere”  

Un spectacol modern cu piesa lui Dejan Dukovski, în regia lui Felix Alexa, în care scenele se succed alert, ca într-un carusel al violenței și unde accentele hiper-realiste alternează cu un umor negru extrem. Vineri, 5 aprilie, ora 20:00, la Sala Pictura a Teatrului Național ”I.L. Caragiale” din București.
Criticul de teatru, George Banu scria: “Spectacolul Butoiul cu pulbere ne confruntă cu o lume violentă, o lume a învinşilor ce, o clipă, graţie unui cuţit, se cred învingători. Nu un teatru ce reflectă lumea, ci un teatru ce-i anunţă crizele – de la Henrik Ibsen la Arthur Miller, aceasta a fost reuşita «pieselor cult» ale scenei moderne. Şi Butoiul cu pulbere face parte dintre ele.
Felix Alexa îşi conduce şi însoţeşte actorii cu o precizie particulară, cu un deosebit simţ al detaliului concret, cu o acuitate unică a privirii, dar fără a se impune excesiv, fără a se constitui în stăpân autoritar. El e o prezenţă constrângătoare, dar neagresivă. El nu judecă, ci descrie acte şi oameni pe care nu-i iubim, dar pe care ne temem să-i întâlnim.
În acest spectacol, realizările actoriceşti sunt mai împlinite ca oricând şi unitatea de joc asigură o admirabilă senzaţie de „lume“, o lume nebună şi excesivă, ce tulbură fiecare existenţă. O echipă colectivă cu actori distincţi – iată ce oferă Felix Alexa”. 

În curând, o nouă premieră la TNB: “CLASS”, o confruntare explozivă iscată de procesul învăţării

La finalul acestei săptămâni, va vedea luminile rampei una din cele mai recente creaţii ale dramaturgiei irlandeze, CLASS de Iseult Golden și David Horan, în regia lui Felix Alexa, piesă ce a obținut Marele Premiu la Edinburgh Fringe Festival 2018 și a fost declarată Cea mai bună piesă de teatru a anului 2018 (Best Theatre Script) la ZeBBie Awards, organizat de Writers Guild of Ireland (Uniunea Scriitorilor din Irlanda).

Scrisă într-un stil cinematografic, cu scene non-lineare, interconectate, Class este un text în care aparenta simplitate a dialogurilor și acțiunilor contrabalansează nesfârșitele profunzimi și complexitățile aflate dincolo de suprafața cuvintelor.

O piesă ca un instantaneu veridic al societății secolulului XXI, în care tensiunea escaladează rapid, scoțând la suprafață „un mix extrem de toxic de mânie, resentimente și disperare” (The Scotsman). 

Fiul de nouă ani al lui Brian și al Donnei are probleme. Cel puțin așa susține profesorul lui. Care mai spune că ar trebui să îl vadă un psiholog. Dar lui Brian și Donnei – care s-au despărțit de curând – nu le-a plăcut niciodată școala, nici profesorii. Class este o piesă despre dificultățile de învățare: în școală, în viață, oriunde.

Alegerea regizorului Felix Alexa pentru această confruntare explozivă între părinți, profesori şi elevi, deopotrivă amuzantă și tensionată, s-a oprit la următoarea distribuţie: Richard Bovnoczki (Ray McCafferty), Gavril Pătru (Brian Costello), Alexandra Sălceanu (Donna Costello), Ciprian Nicula (Jayden Costello) şi Sandra Ducuță (Kaylie). Totul se va desfăşura în cadrul scenografic conceput de Andrada Chiriac.

Autorii, irlandezii Iseult Golden și David Horan sunt doi oameni de teatru care, de peste zece ani, scriu și montează în colaborare piese originale și adaptări după piese clasice. Iseult Golden este actriță și dramaturg și a fondat, în anul 2000, împreună cu Carmel Stephens, Inis Theater din Dublin. David Horan este regizor, cei doi întâlnindu-se atunci când Inis Theater l-a invitat pe Horan să monteze prima piesă în acest teatru, The world’s wife. Au urmat: Lady Susan, To kill a dead man și Tick My Box, aceasta din urmă făcând senzație la Dublin Fringe Festival 2004, unde Iseult Golden a obținut premiul ”Cea mai bună actriță în rol principal”.

Primele întâlniri cu publicul ale noului spectacol TNB vor avea loc duminică 7 şi joi 11 aprilie 2019, de la ora 20.00, la Sala Atelier. Premiera oficială este programată pentru zilele de 12 şi 23 aprilie, ora 20.00

Conferințele TNB

Duminică, 7 aprilie 2019, ora 11.00, la Sala Mică a TNB, Andrei Oișteanu va susține conferința cu tema Evreii din România în context european: asemănări și deosebiri.
“Istoria evreilor din România este mai puţin cunoscută în lume. Alte comunităţi evreieşti din Europa răsăriteană (Rusia, Polonia şi chiar Ungaria) au fost mai vocale şi mai vizibile. Încerc să dau culoare acestei pete, dacă nu chiar albe, măcar gri. Mai ales că a fost o comunitate numeroasă şi importantă. În 1939, evreii din România Mare numărau aproape un milion de suflete, fiind a treia comunitate din Europa şi a patra din lume, după Polonia, Uniunea Sovietică şi SUA. O comunitate cvasi-eterogenă, dar unitară, cu un aport deosebit la istoria politică, economică şi culturală a României. O treime dintre ei au pierit în Holocaust, ceilalţi au fugit din calea comunismului. Evenimentul fundamental care a marcat diferenţa dintre evreii din România şi cei din Europa a fost neacordarea cetăţeniei evreilor-români odată cu adoptarea Constituţiei „liberale” din 1866. România a ratat sincronizarea cu Europa, un fapt cu consecinţe socio-politico-culturale majore: apariţia antisemitismului economic (pe lângă cel rasial şi religios); întărirea instituţiilor comunitare proprii; apariţia avant la lettre a mişcării sioniste în spaţiul românesc etc. Evreii din România sunt altfel pentru că (şi în măsura în care) România este altfel”, afirmă conferenţiarul.

Andrei Oişteanu este antropolog, istoric al religiilor şi al mentalităţilor, fiind membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului de Istorie a Religiilor (Academia Română). Este profesor asociat la Centrul de Studii Ebraice (Univesitatea Bucureşti). Este membru al Grupului pentru Dialog Social. În ultimii ani a publicat la Editura Polirom următoarele cărţi: Imaginea evreului în cultura română (2012), carte tradusă în engleză, germană, franceză, maghiară şi italiană (mai multe premii în România, Italia, Belgia, Israel, printre care Premiul Academiei Române, Premiul B’nai B’rith Europe, Premiul Uniunii Scriitorilor – Asociaţia Bucureşti); Grădina de dincolo (2012); Cutia cu bătrâni (2012); Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească (2013), tradusă în engleză şi italiană; Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi I.P. Culianu (2014); Narcotice în cultura română (2014), tradusă în germană (Premiul Special al Uniunii Scriitorilor); Sexualitate şi societate. Istorie, religie şi literatură (2016, 2018), în curs de traducere în engleză (Premiul “Scriitorii anului 2016”). Andrei Oişteanu a fost distins cu Ordinul Naţional Steaua României de Preşedintele României (2006) şi cu Ordine della Stella della Solidarietà Italiana de preşedintele Italiei (2005).

Premieră „Delirium", regia Vlad Massaci, la Teatrul Odeon

Insecta karamazoviană se târăște, devorează lumina, binele și adevărul și, sătulă, lasă în loc abisul în care se afundă cei 5 Karamazovi.

„Delirium” de Enda Walsh, o reinterpretare radicală a romanului „Frații Karamazov”de F.M. Dostoievski, este prima montare a regizorului Vlad Massaci pe scena Teatrului Odeon.

„Delirium” m-a făcut să înțeleg mai bine cine sunt. Am simțit o relaționare foarte personală cu cei cinci Karamazovi, am avut mereu sentimentul că, prin acest spectacol, împărtășesc lumii informații despre mine. Cred că spectatorii vor avea și ei senzația că se recunosc în fiecare personaj de pe scenă și nu vor ști de ce. E, poate, pentru că fiecare dintre noi îi reunește în sine pe toți acești Karamazovi, mărturiseşte Vlad Massaci.

Piesa „Delirium” este rezultatul unei colaborări dintre multi-premiatul dramaturg irlandez Enda Walsh și Teatrul O din Londra. A fost pentru prima oară pusă în scenă în Dublin în 2008, iar în ea, într-un cabaret al grotescului, al păcatului și al decăderii, se împletesc muzica, dansul, jocul de păpuși și animația.

În prologul piesei publicate (editura Nick Hern, 2008), Joseph Alford și Carolina Valdés, directori artistici ai Teatrului O din Londra, scriu: „Delirium” explorează o lume fără morală, care descrie condiția umană într-un mod aspru și fără compromisuri. Cei patru frați și tatăl lor vrednic de dispreț sunt fiecare conduși de o combinație individuală de pasiune, intelect, credință și frustrare. Dușmănia de moarte din cauza femeilor și a banilor face ca sângele rău să clocotească în ei, drept urmare convingerile și furia lor aprind o frenezie a emoției atât de puternică încât este imposibil de ascuns”.

Traducerea și regia: Vlad Massaci
Decor: Adrian Damian
Coregrafie: Răzvan Mazilu

Costume: Luiza Enescu
Muzică și sound design: Vlaicu Golcea
Video design: Ioana Bodale
Light design: Andrei Délczeg
Asistent regie: Teodora Petre

Distribuție: Mihai Smarandache, Marius Damian, Mădălina Ciotea, Sabrina Iașchevici, Alexandru Papadopol, Vlad Bîrzanu, Cezar Antal
Voce Părintele Zosima - Constantin Cojocaru
 Următoarele reprezentații programate: 4 și 20 aprilie, ora 19:30, Sala Studio.

Un fragment din istoria recentă a romilor din România la Teatrul Evreiesc de Stat

Spectacolul  „Kali Traš/Frica neagră” se joacă joi, 4 aprilie de la orele 19:00 la Teatrul Evreiesc de Stat din București.
În contextul unei Europe din ce în ce mai radicalizate, vă invităm să parcurgem împreună un fragment din istoria recentă a romilor din România și nu numai: Holocaustul romilor  – planul de exterminare etnică inițiat de regimul fascist din cel de al doilea război mondial, sub conducerea lui Antonescu.
Genocidul împotriva populației rome a lăsat amprente adânci asupra mentalului colectiv, cu atât mai mult cu cât o istorie atât de brutală a fost recunoscută de autorități abia în anul 2004, iar cărțile de istorie aproape nu o menționează.
Credem că este de datoria noastră, a tututor, dar mai ales a mass-mediei să ne ajute să informăm și să descoperim poveștile nespuse ale istoriei și prin aceasta, să demontăm stereotipurile despre romi și rome, să aflăm prin ce atrocități au trecut bunicii și bunicele acestora și care sunt metodele de rezistență pe care le folosim în ziua de astăzi pentru a face din societatea noastră o lume mai justă și pentru a ne păstra demnitatea în fața istoriei.  

Sunteţi așteptaţi la un spectacol de teatru în care s-a pus toată puterea și pasiunea în speranța că vom putea învăța ceva din trecut.

Pornim de la cartea supraviețuitorului Valerică Stănescu, „Cu moartea-n ochi”, și aflăm cum se schimbă viața lui Diloda, Șopârla, Leanca și Franț – actori, păpușari, ghicitoare sau muzicieni dintr-o trupă de teatru ambulant – când sunt deportați în Transnistria în lagărele de la Bug. Supuși unor condiții de viață inumane ei visează să vină înapoi acasă. Vor reuși să se întoarcă împreună în România? Dacă nu, cine le va păstra memoria suferințelor trăite, în speranța că istoria nu se va mai repeta?

Trupa Tamási Áron vă aşteaptă să vedeţi cum se clatină “Stâlpii societăţii”

Duminică, 7 aprilie, de la ora 19:00, la Sala Kamara, are loc premiera cu „Stâlpii societăţii” de Henrik Ibsen, în viziunea tânărului regizor Botos Bálint. „Stâlpii societăţii” este primul text din seria pieselor realiste, prin care Ibsen a început revoluţionarea teatrului, căruia i-a redefinit fundamentele, deschizându-i astfel  calea spre lumea modernă. O lume care nu se mai regăseşte în viziunea idealistă asupra vieţii şi în care problemele reale ale individului sunt legate de viaţa cotidiană, de adevăr şi minciună, de nevoia omului de a se autodefini şi a se elibera de presiunea convenţiilor sociale.

În „Stâlpii societăţii”, Ibsen face portretul unei societăţi care mimează moralitatea, printr-un exces de înfrumuseţare. Karsten Bernick (Mátray László), proprietar de șantier naval, este considerat cetățean-model. Autoritatea sa este pusă însă la îndoială odată cu sosirea lui Johan (Fekete Lovas Zsolt) și a Lonei (Szalma Hajnalka). Regizorul Bálint Botos pătrunde în această lume contrafăcută, confruntându-ne cu întrebarea: efortul de falsificare a propriilor vieţi este alegerea noastră sau suntem victimele unui mecanism distrugător? 

Tânărul Botos Bálint a studiat actoria la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, apoi regia la Facultatea de Teatru şi Televiziune din Cluj-Napoca. A lucrat la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea, la proiectul independent Váróterem din Cluj-Napoca, și la Teatrul Figura Stúdió din Gheorgheni. Este lector universitar la Facultatea de Teatru şi Televiziune din Cluj-Napoca.

Următoarele reprezentaţii cu „Stâlpii societăţii” sunt programate în 14, 15 şi 17 aprilie, de la ora 19:00.

Spectacolul Galoși revine în programul Teatrului Maghiar de Stat Cluj

Spectacolul Galoși de György Dragomán, pus în scenă de András Visky, se reia în luna aprilie. Prima reprezentație din această stagiune este programată joi, 4 aprilie, ora 20.00, în Sala Studio. Spectacolul se va mai juca pe 9 mai.

András Visky, regizorul spectacolului, mărturisea că piesa Galoși înfățișează lumea endogamă și promiscuă a unui orășel ardelean, în care nu poate fi disociată viața prigonitorului de cea a prigonitului, a securistului de cea a intelectualilor și a muncitorilor unși cu toate alifiile. Toți sunt maghiari, toți se înțeleg din frânturi de cuvinte.

„György Dragomán a ambalat această piesă în mitul Ifigeniei: o fată de 16 ani este oferită de către familia ei șefului securității, în speranța unui pașaport pentru emigrare. Spectacolul este un fel de introducere în atmosfera anilor optzeci, prin intermediul vieții unei familii. Folosind mijloace de cinema verité, totul are un aer specific: spațiul, obiectele, jocul actorilor. Viața celorlalți, care suntem noi: această proximitate, poate face ca spectacolul să-i intereseze și pe cei care nu au trăit în anii optzeci. Ei pot observa că, de fapt, aceleași lucruri se petrec și astăzi în școli, în familie, la nivelul interacțiunilor dintre oameni.”

„Socotesc Galoşi un spectacol nu numai necesar, ci şi important. Un spectacol de conştiinţă. Necesar fiindcă avem nevoie şi noi, aceia care am trăit în diferite etape ale dictaturii comuniste, este terapia reamintirii, cu atât mai mult cu cât unii dintre noi pur şi simplu au uitat ce a fost şi cum a fost, ori sunt tentaţi să edicteze că, la urma urmei, nici măcar nu a fost atât de rău în acele vremuri de tristă amintire. Începe să se insinueze tot mai primejdios ideea că socialismul, perioada aşa-zişilor ani-lumină, a avut şi părţile sale bune. Galoşi e un spectacol important deoarece cred că montarea se adresează deopotrivă tinerelor generaţii care, în contextul din ce în ce mai tulbure al anilor pe care îi trăim acum, context al unui prezent destul de derutant şi foarte puţin dispus să negocieze cu aspiraţiile oamenilor de rând, trebuie să ştie ce a însemnat perioada marilor minciuni şi umilinţe din vremea comunistă” – scria criticul de teatru Mircea Morariu. 

Personajele sunt interpretate de actorii Áron Dimény, Imola Kézdi, Tímea Jerovszky, Andrea Kali, Csilla Albert, Ervin Szűcs, Szabolcs Balla, András Buzási, Péter Árus, Attila Orbán şi Alpár Fogarasi.

Omagiu adus regizorului și pedagogului Cătălin Naum

Facultatea de Teatru a UNATC „I.L.Caragiale” din București a organizat un eveniment de omagiere a regizorului și pedagogului teatral, Cătălin Naum, cu ocazia a împlinirii a 80 de ani de la nașterea sa.
Prin această acțiune, UNATC își propune să ofere spațiul pentru recrearea atmosferei pe care profesorul a generat-o de-a lungul timpului prin mișcarea teatrală Podul, reunind foști studenți, colaboratori, colegi, prieteni și persoane interesate de activitatea regretatului Cătălin Naum.    
Cătălin Naum s-a născut pe 1 aprilie 1939 și s-a stins din viață pe 9 mai 2013. A urmat cursurile de la specializarea regie din cadrul UNATC „I.L.Caragiale”, pe atunci IATC. De-a lungul carierei sale, s-a făcut remarcat nu numai pentru activitatea sa de regizor, cât și pentru cea de pedagog teatral. Astfel, din anul 1970 a coordonat activitatea artistică desfășurată la Teatrul Podul, înființat în mansarda Casei de Cultură a Studenților din București. În timp, a călăuzit pașii multor tineri spre alegerea carierei artistice, mulți dintre actorii care au absolvit UNATC trecând prin pepiniera domniei sale de la Teatrul Podul. În amintirea multor actori, el rămâne reper pentru fenomenul de pedagogie teatrală și de formare a publicului cult.

Au participat la acest eveniment foști discipoli, colegi, colaboratori, prieteni, profesori și studenți de la facultățile de teatru din București și din țară, precum și toate persoanele pasionate de fenomenul teatral care şi–au dorit să ia contact cu povestea de viață a unuia dintre pedagogii teatrali importanți ai spațiului cultural românesc.