O zi in lumea copiilor

Chiar daca nu se mai bucura de gloria de pe vremea comunistilor, tabara de copii de la Navodari reprezinta pentru micii romani cel mai atractiv loc de la malul Marii Negre.

In tabara de copii de la Navodari este agitatie. Se traieste. Cine spunea ca aceasta tabara e pe duca? Nici vorba. In plin sezon, complexul de odihna pentru elevi este aglomerat, mai ales ca la Navodari au fost adusi si copiii din zonele afectate de inundatii (Dolj, Timis, Olt etc). La Radio Vacanta, unul dintre acesti copii, care s-au bucurat de cazare gratuita si de tot tacamul din tabara, acorda un scurt interviu. Spune ca se simte bine, ca-i place la plaja, doar ca-si doreste ca si fratiorul sau mai mic si parintii sa fie bine, acolo, acasa la el. Se pare ca de la inceputul lunii iulie si pana la sfarsitul lui august, peste 500 de copii din judetele calamitate beneficiaza de un sejur la mare.

DE VOIE. Programul din tabara Navodari este strict, dar totusi nu se depasesc rigorile de altadata. Ni se povesteste ca pe vremea lui Ceausescu, stingerea se dadea la ora 22:00 si un fel de Mos Ene al elevilor il constituiau patrulele care bateau aleile taberei pentru a fi sigure ca nici un bec nu mai palpaie. "«Stinge lumina!», striga «plantonul», iar unii adolescenti se ascundeau dupa prosoape si fumau in balcon." Acum nu-i mai obliga nimeni pe elevi sa se bage in asternut la ora asta, insa, la tot pasul, ei sunt supravegheati. La zece copii este un profesor insotitor. Am petrecut si noi o zi printre ei. Ghizi ne-au fost sotii Rusu, Tavi si Diana, doi profesori inimosi din Bucuresti, care de ani la rand vin ca voluntari in tabara pentru a avea grija de acesti pusti si de tot ceea ce inseamna distractie si educatie aici, la Navodari. Am pierdut gimnastica aerobica de dimineata care se face pe plaja, dar totusi i-am mai prins pe copii in baia de soare si din mare. Ne plimbam pe mal. Parca ar fi cea mai vesela plaja de pe tot Litoralul romanesc. Am nimerit in plina desfasurare a unui concurs de castele din nisip. Inca nu stim cine este castigator. Daca ar fi dupa noi, locul intai la toata lumea! Ni se ofera si o scurta plimbare cu barca, in larg. Salvamarul, care la randul sau este profesor, ne povesteste cum, in urma cu putine ore, un copilas era sa-nghita mai multa apa decat trebuie. "Se indepartase de mal. Mai aveam cativa metri pana la el si-l vad ca face baldabac. Cred ca adormise pe colacel." Totul s-a terminat cu bine. Dintr-o data, se arboreaza steguletul rosu. Asta inseamna ca toata lumea trebuie sa iasa din apa. Iesim si noi si ne pregatim sa luam pranzul cu toti din tabara. Ca sa ne convingem de conditiile bune oferite elevilor in tabara - in cazul in care ne macina niste banuieli - , ghizii nostri ne fac turul cantinei. E OK si aici. Pana spre seara, copiii au program de voie.

CIRC LA TEATRUL DE VARA. Urmatoarea vizita e la dispensarul din complexul de odihna. Slava Domnului, acolo este liniste. Nu sunt pacienti. Brusc, Sorin (Anghel) isi aminteste ca-l doare burta. I se propune un medicament injectabil. Gata! I-a trecut orice urma de durere. Ne despartim de sotii Rusu, dar numai pentru cateva ore. Seara, maaare eveniment maaaare!!! La Teatrul de Vara din tabara, copiii sunt invitati la circ. Nu e un public prea numeros, dar micutii se bucura si rad la orice poanta, fie ea si rasuflata. Sunt dragalasi si noi ne amuzam mai mult datorita rasetelor lor colorate si dragi. Pe scena, prezentatoarea, cu o voce guturala, il prezinta pe Bimbirica. Un clovn fara haz. Altfel nu se explica anume ce i-a enervat atat de tare pe tantari, incat ne ataca la fiecare doua secunde. Nu prea ne intereseaza ce se petrece pe scena. Spectacolul adevarat il dau copiii. Important este ca ei se simt bine si ca sunt veseli. Il aplauda frenetic pe Bimbirica. "V-a placut, copii?", intreaba pre zentatoarea, dupa ce se incheie scurtul program artistic. "Daaaaaa", raspund ei in cor. Sunt asa de simpatici! Se inghesuie spre iesire, dar nu inainte ca unii dintre ei sa-i ceara autografe lui Bimbirica. Dupa cateva poze facute si iscalituri imprastiate pe foitele copiilor, clovnul isi strange recuzita intr-o valiza si paraseste tacut scena. Nici macar nu ne face cu mana. E convins ca a avut mare succes. Teatrul de Vara din Navodari - despre care aflam ca a fost construit de niste studenti la Arhitectura - gazduieste adesea spectacole dedicate copiilor. De la circ, se pleaca spre discoteca. Platesti 20.000 de lei si ai parte de muzica, lumini stroboscopice si destul spatiu in ring pentru a te desfasura in voie. Cativa copii, unii mai mici insotiti de parinti ori de profesori, altii mai mari au intrat deja in priza dansului. Tavi si Diana se integreaza imediat in atmosfera. Ajungem, din nou, pe plaja, dar de data aceasta ea ne ofera o alta imagine. Este luminata pe toata lungimea taberei (1,5 km). Se circula ca pe faleza. Ce ar mai fi de spus despre tabara de la Navodari? Destule... Noi v-am povestit cum am petrecut o zi printre copii si profesori. A fost frumos...

CONSECVENTA
"Pentru noi este o placere sa venim in tabara de la Navodari, in fiecare an. Copiii au nevoie de noi, la fel cum si noi avem nevoie de ei. Locul acesta este plin de tinerete. Avem grija sa le oferim programe si activitati cat mai placute si mai educative. La fiecare zece copii exista un profesor supraveghetor"

LIBERTATE
"Pe vremuri, exista mai multa strictete in ceea ce priveste programul copiilor veniti la Navodari. Si acum exista coordonare buna, insa elevilor nu li se impune nimic. Poate doar sa nu se expuna excesiv la soare si sa respecte orele de plaja" - Diana Rusu, profesor supraveghetor in tabara Navodari