Caznele unui întreprinzător care şi-a făcut brutărie cu fonduri europene

Premierul Emil Boc a convocat pentru joi o sedinta de comitet interministerial privind absorbtia fondurilor europene. Ii propunem sa inceapa sedinta cu lectura scrisorii pe care ne-a trimis-o, cu sinceritate, dezamagire si dezgust, un intreprinzator care si-a pierdut si speranta si rabdarea in malaxorul birocratiei romanesti. Sfatul nefericitului aplicant catre intreprinzatorii care isi leaga viitorul de proiecte finantate din bani europeni este: ganditi-va mult inainte sa o faceti!

|n anul 2008 am depus spre aprobare proiectul privind construirea unei brutării în comuna Mărgineni, judeţul Bacău, pentru a primi aprobarea accesării de fonduri prin (Fondul european de dezvoltare rurală), măsura 123. Proiectul a fost aprobat.

Bucuria de început a început încet, încet să piară, odată cu derularea proiectului şi birocraţia excesivă de care ne-am izbit. Am înţeles treptat de ce oamenii de afaceri nu vor sa piardă timpul cu proiecte finanţate prin fonduri europene. O să dau câteva exemple de situaţii cu care m-am confruntat.

- Proiectul nostru respectă toate normele europene, tocmai ca, la finalizarea lui, să nu mai fie necesare niciun fel de modificări constructive. Astfel, sunt prevăzute spaţii pentru filtru de îmbrăcare şi dezbrăcare, duş, sală de mese etc. În urma depunerii cererii de finanţare ni s-a solicitat să înlocuim denumirea „sală de mese” cu denumirea „sală pentru servit masa”, un lucru nu atât de simplu, întrucât trebuiau din nou listate planşele din proiect şi semnate de proiectanţi.

- La prima tranşă de plată pentru care depusesem autorizaţia de construire în două pagini, ni s-a solicitat să cerem de la primărie cea de-a 3 pagină, deşi aceasta era o pagină goală, respectiv pagina de prelungiri, la care noi nu ajunsesem, întrucât autorizaţia era în termen, aceasta doar pentru că procedurile cereau ca autorizaţia de construire să aibă 3 pagini;

- Suma de plată pentru autorizaţia de construire era prevăzută în proiect drept o cheltuială neeligibilă, cu toate acestea ni s-a cerut să explicăm de ce primăria ne-a încasat mai puţin cu 0,36 lei pentru autorizaţia de construire. Precizez încă o dată, că nu era o sumă pe care să o cer la decontare. Ce puteam să răspund? Că primăria încasează sume rotunde. De ce mai era necesară o asemenea pierdere de timp?

- La ultima tranşă de plată trebuie prezentate autorizaţiile solicitate, printre care şi licenţa de produs. Licenţele de produs se obţineau de la Direcţia pentru Agricultură până în martie 2011, când au fost abrogate. Am solicitat acestei instituţii să precizeze acest lucru şi care să înlocuiască documentul „licenţă de produs” la dosar. Centrul Regional Iaşi a considerat însă că nu este suficient, că daca este abrogată legea nu sunt abrogate şi normele de aplicare, drept urmare trebuie depusă licenţa la dosar. Aşadar, a trebuit sa procur nota interna pe care a dat-o ministerul Direcţiilor agricole judeţene prin care se preciza ca s-a abrogat şi legea si normele de aplicare, că nu se mai eliberează licenţe de produs şi că cei în cauză nu mai au drept de control. Pentru ce atâta exces de zel?

Azi ţi se spune într-un fel, mâine altfel, se contrazic oamenii din acelaşi birou, ba mai mult se contrazice acelaşi om pe el însuşi. Lucrurile se tot schimbă, astfel încât ţi se cere sa depui un dosar în 3 exemplare, iar dup` o săptămână ţi se spune că trebuie în 4 exemplare.

După o muncă foarte grea, stres, nervi întinşi la maxim, am reuşit să deschidem brutăria. Însă, după un timp, ni s-a comunicat că maşina de marfă, respectiv Autofurgonul Citroen Jumper va fi respins la plată. Motivaţia? Nu este o maşina de marfă, ci una de transport persoane!

Orice bun cumpărat prin fonduri europene primeşte mai multe aprobări anterior cumpărării:

- prima aprobare este în faza de proiect, când se trec caracteristicile generale ale bunurilor

- a doua aprobare este în faza de dosar de achiziţii, de această dată se cunosc deci şi firma de la care se va achiziţiona bunul, şi marca.

Doar în urma acestor aprobări se cumpără un bun şi se solicită spre decontare în faza dosarelor de plata. În plus, noi am mai primit o aprobare suplimentară pentru achiziţionarea autofurgonului, când s-a solicitat printr-un act adiţional modificarea câtorva caracteristici tehnice.

Maşina nu are geamuri în toată partea de transport marfă, este carosată pe interior cu fibră de sticlă, are două grile de ventilaţie pentru eliminarea condensului de la pâine, este autorizată de Direcţia sanitar veterinară pentru transportul de pâine şi făină. Autofurgonul a fost inscripţionat cu datele societăţii şi cu textul „Pâine şi produse de panificaţie”, conform normelor sanitar veterinare. Carosarea este executată conform normelor, astfel încât să se poată executa o spălare uşoară şi o dezinfectare perfectă. Drept pardoseală este un grătar pe care se depozitează navetele cu pâine, în vederea transportului către clienţi. Registrul Auto Român precizează clar prin adresa nr. 500 din 30.12.2011 că este o maşină de marfă, iar Citroen România S.R.L. de asemenea, prin adresa nr. 3850 din 08.12.2011.

Cum se poate ca o maşină nouă, care arată ca o bijuterie, să nu poată transporta pâine, c~nd pe piaţă există atâtea maşini tip Dacia papuc, carosate cu tablă şi care transportă nestingherite pâine către clienţi?

Şi chiar dacă pentru fonduri nu contează ce mai e pe piaţă, atunci întreb de ce unei alte societăţi, respectiv S.C. ANTARES S.R.L. Buhuşi, judeţul Bacău i s-a decontat aceeaşi maşină, cu aceeaşi marcă, de către acelaşi Centru Regional Iaşi, în urmă cu 1 an? Societatea Pambac S.A. Bacău are întreaga flotă de autoutilitare formată din autovehicule de acest gen!

Dacă se dorea achiziţionarea unui alt tip de vehicul, trebuia să nu ni se aprobe cel propus! Nu se pot schimba regulile în timpul jocului!

După înştiinţarea verbală prin care ni se comunica, după cum am mai spus, că se va tăia de la plată maşina, am primit de la Centrul Regional Iaşi, Serviciul verificare tehnică, un supracontrol. Inspectorii au fost impresionati de cum arată brutăria şi maşina şi ne-au comunicat că dânşii aproba decontarea la plată a Autofurgonului.

Dup` 3 săptămâni, pe 27.12.2011Cu stimă, am primit un telefon de la Centrul Regional Iaşi, prin care ni s-a comunicat că autofurgonul a fost respins la plată, de către APDRP Bucureşti, adresa pe care am primit-o ulterior este însă semnata de către Directorul Centrului Regional Iaşi – Bulgaru Liviu Gabriel, Sef Serviciu Plăţi – Manolescu Doru si Inspector – Volf Ovidiu. Sumei nedecontate la plată (jumătate din valoarea maşinii – contribuţia fiind 50-50%) i se adaugă o penalizare de 41.150 lei, totalul sumei de plată fiind de 79.776 lei . Precizez că domnul director Bulgaru Liviu Gabriel şi domnul Sef Serviciu Plăţi – Manolescu Doru au semnat şi aprobările anterioare privind achiziţia Autofurgonului. Acum se dezic de propriile lor decizii?

Am avut 5 zile termen să contest aceasta decizie de plată si am contestat, dar contestaţiile se depun la acelaşi serviciu care a eliberat decizia. Oare e normal?

Deoarece proiectul a fost verificat şi de APDRP Bucureşti, consider că autoritatea competentă să rezolve problema este Autoritatea de Management pentru PNDR din cadrul Ministerului Agriculturii.

Oare aceşti funcţionari au interese ascunse, au rea credinţă, să fie vorba de incompetenţă, de obstrucţionarea procesului de absorbţie al fondurilor europene? Oare să fie vorba de forţare la limita legii (mulţi funcţionari publici care lucrează în sfera fondurilor europene, pentru a disimula încercările de constrângere a beneficiarilor de fonduri să „cotizeze într-un fel sau altul un anumit procent din suma eligibilă accesată” se ascund în spatele conceptului de „SUSPICIUNE”, când de fapt este vorba de „ABUZ ÎN SERVICIU”), pe care o întâlnim din ce în ce mai des în relaţia dintre experţi şi beneficiari? Când se aprobă la plată pentru un beneficiar un bun, iar pentru alt beneficiar cu acelaşi obiect de activitate, acelaşi bun (aprobat de 3 ori anterior dosarului de plată şi de 2 ori pe timpul derulării dosarului de plată) este respins la plată, mai poate fi vorba de „SUSPICIUNE” sau este vorba de „ABUZ ÎN SERVICIU”?

Oare factorii cu răspunderi în politica de atragere a fondurilor europene (şi mă refer aici la Preşedintele României, Primul ministru, Ministrul Agriculturii, conducerea Autorităţii de management pentru PNDR) şi Comisarul European pentru Agricultură, ştiu şi sunt informaţi cu privire la acest aspect? Oare rata foarte scăzută de absorbţie a fondurilor europene nu se datorează în primul rând amatorismului, lipsei de profesionalism, superficialităţii, imposibilităţii acestor persoane de a discerne?

Dacă la începutul proiectului, când am obţinut aprobarea fără mită, am crezut că lucrurile se vor derula normal, acum recomand oamenilor de afaceri din jurul meu să nu se încurce cu fonduri europene.
Cu stimă,
Oana Nicoleta Roşu
Responsabil legal proiect
S.C. ROFIL PAN S.R.L.
sat Mărgineni, comuna Mărgineni
judeţul Bacău