Experţii sar la "gâtul" FMI: O instituţie nedemocratică, opacă, pradă intereselor unui grup restrâns

FMI nu a fost capabil să prezică marea criză şi nici să o rezolve. Mai rău, deciziile sale au agravat-o. Cu toate acestea, Fondul condiţionează în mod nedemocratic ţările care stau la mâna sa. Începând cu Grecia, dar nu numai. Atunci, la ce e bun Fondul Monetar Internaţional? Revista L'Espresso a cerut părerea unor experţi pentru a răspunde la această întrebare.

Printre principalele îndatoriri ale FMI se numără şi aceea de a face previziuni asupra economiei mondiale, dar nu a fost capabil să prezică furtuna privind datoria suverană. Acordă împrumuturi de miliarde, dar este acuzat că impune condiţii atât de restrictive încât goleşte de conţinut suveranitatea ţărilor care beneficiază de ele.

Ar trebui "să încurajeze cooperarea monetară globală, să garanteze stabilitatea financiară, să faciliteze schimburile internaţionale, să promoveze ocuparea forţei de muncă şi o creştere economică durabilă şi să reducă sărăcia din lume". În realitate, însă, susţin experţii, FMI este o instituţie în căutare disperată de identitate şi misiune.

Dacă FMI ar ajunge inculpat într-un proces ipotetic, rechizitoriul procurorului ar fi început în acest fel. Iar experţii chestionaţi de L'Espresso spun că ar exista o probabilitate mare a unei sentinţe de condamnare, scrie Agerpres.

Potrivit acestora, FMI este o instituţie nedemocratică, opacă, pradă intereselor unui grup restrâns şi care, în definitiv, aşa cum se prezintă, nu se înţelege bine nici la ce serveşte.

FMI ar trebui reformat de urgenţă

Înfiinţată la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, instituţia care reuneşte 187 de ţări şi gestionează sute de miliarde de euro, ar trebui reformată de urgenţă. Plecând de la funcţia sa, după cum explică Franco Bruni, profesor de teorie şi politică monetară internaţională la Universitatea Bocconi: 'De când a căzut sistemul Bretton Woods, la începutul anilor '70, FMI este o instituţie în căutare de lucru. Deoarece s-a încheiat ceea ce a constituit principala sa funcţie, gestionarea unei lumi a ratelor de schimb fixe'.

De atunci, spune Bruni, 'a făcut de toate: de la reciclarea petrodolarilor la expansiunea activităţilor sale în ţări în curs de dezvoltare'', sfârşind prin ''a se călca pe picioare cu Banca Mondială'', ca urmare a extinderii finanţărilor sale în zone care nu au nimic de-a face cu sistemul ratelor de schimb.

Mai mult: 'De-a lungul anilor, a început să judece, prin vizite regulate, sistemele de supraveghere, reglementare şi stabilitate financiară ale ţărilor care au nevoie de asistenţa sa', adaugă Bruni. Acest rol s-a intensificat începând cu primele crize din anii '90, dar a generat confuzie în repartizarea sarcinilor şi responsabilităţilor precum şi acuzaţiile de 'a comisaria'' politica, lucru evident în ultimele luni.

O parte esenţială a unei reforme a FMI ar fi o redefinire a ponderii acţionarilor săi. Astăzi, SUA singure au o putere de veto mare asupra deciziilor sale, având în vedere că deţin 17,7% din voturi în Consiliul Guvernatorilor. China, deşi deţine 45% din datoria externă americană, are doar 4%. Economii în dezvoltare puternică precum Brazilia şi India nu depăşesc 1,7% şi respectiv 2,4%.

'Aceasta este cu siguranţă o problemă deoarece cântăreşte negativ asupra legitimităţii FMI: este evident că repartizarea cotelor reflectă o lume care nu mai există, iar credibilitatea politicilor sale are de suferit de pe urma acestui lucru', susţine Stefano Fassina, fost economist la FMI în perioada 2000-2005.

"Întreaga maşinărie este departe de a fi eficientă şi transparentă"

În ceea ce priveşte Europa, ponderea este distribuită unor ţări individual, cu consecinţa că atunci când apar dezacorduri, vocea ei contează mai puţin decât dacă ar exista un reprezentant unic. Potrivit economistului Tito Boeri, fost consilier la FMI, 'există încă în mare măsură o abordare occidentală, care ignoră greutatea crescândă a ţărilor emergente. Dacă trebuie recalibrat Fondul cu siguranţă în această direcţie trebuie acţionat'.

O altă problemă este complexitatea guvernanţei FMI, astăzi distribuită în interior unui amestec incredibil de organisme. Un Consiliu al Guvernatorilor, câte unul pentru fiecare ţară (de obicei ministrul de finanţe sau şeful băncii centrale), căruia îi revine redefinirea ponderii cotelor şi admiterea de noi membri. Două comitete ministeriale care consiliază guvernatorii. Un Board executiv, ai cărui 24 de membri ar trebui să reprezinte interesele a 187 de ţări şi să controleze starea sănătăţii lor financiare. Deciziile sunt luate prin consens sau vot formal sub conducerea unui 'director operativ' şi a personalului său. În prezent, şefa FMI este Christine Lagarde, care are un salariu de aproximativ 31.700 de euro pe lună, 551.700 dolari pe an, cu 130.000 mai mult decât predecesorul ei Dominique Strauss-Kahn.

Deşi FMI are în interior un Birou Independent de Evaluare, un Birou de Etică şi chiar o linie telefonică activă 24 de ore din 24 pentru cei care doresc să-i divulge defectele, mulţi susţin că întreaga maşinărie este departe de a fi eficientă şi transparentă. 'Este nevoie de o guvernanţă internă simplificată, deoarece în acest moment ea este extrem de complicată. Există ierarhia a două organisme care se calcă pe picioare şi sunt pline de hârtii. Am văzut cum lucrează, este imposibil. Este nevoie de un consiliu director profesionist, ales nu pe bază de criterii politice, nu Christine Lagarde, ci bancheri internaţionali autentici cu o mare capacitate', susţine Bruni.

Nu este doar o problemă de birocraţie. Sociologul Luciano Gallino, autorul unei cărţi recente, intitulată 'Finanzcapitalismo', nu are îndoieli: 'FMI este o organizaţie intrinsec nedemocratică, prin urmare funcţionarea sa este prin definiţie opacă. Probabil că este transparentă pentru cine se află în interiorul ei şi îi influenţează deciziile'. De ce nu este democratică? 'Pentru că Fondul reprezintă în modul cel mai clar structura finanţelor internaţionale cu cerinţele ei. Prin urmare, nu numai că nu are nimic democratic dar a obstrucţionat în diverse moduri sistemele democratice din multe ţări pentru că reţeta sa a fost întotdeauna 'îţi împrumut bani cu condiţia să aplici reforme inerent nedemocratice': privatizarea a tot ce se poate privatiza, reducerea pensiilor, reduceri în sistemul sănătăţii, şcolii publice, reducerea rolului statului', a explicat Gallino.

Problema este că Fondul 'încorporează în fundamentele sale mitologia economică neoliberală şi este foarte dificil să o reformeze: mitologia neoliberală nu se reformează. Trebuie realizată reformarea arhitecturii sistemului financiar internaţional şi în această reformă s-ar putea găsi şi o amplasare diferită a FMI', spune Gallino.

'În urmă cu un an, la reuniunea anuală a FMI de la Washington, funcţionari cu cea mai mare expertiză au susţinut că panica pentru criza datoriei suverane din Europa este o furtună într-un pahar cu apă. FMI a susţinut că nici chiar dinamica datoriei Greciei nu este o problemă gravă', a scris fostul economist-şef, Kenneth Rogoff, într-o intervenţie pentru cotidianul financiar ''Il Sole 24 Ore''.

Toate acestea sunt semnalele unei pierderi de credibilitate şi ale unei capacităţi de previziuni care nu excelează. Chiar dacă, precizează Fassina, mai mult decât de lipsă de înţelegere în unele cazuri, ar putea fi vorba de o strategie de comunicare clară. Pentru că 'trebuie să ţii seama că dacă FMI spune că Grecia falimentează, Grecia va falimenta un minut mai târziu''.

Unele semne pozitive, adaugă Fassina, sunt date de faptul că în ultimii ani Fondul a operat 'corecţii de linie semnificative', aceasta şi datorită noului şef economic Olivier Blanchard, îndepărtându-se de ortodoxie. Şi datorită unui studiu, realizat de economiştii ai Fondului care contrazic teoriile celor ''care vorbesc de politici de austeritate expansioniste, demonstrând, dimpotrivă, că sunt sunt recesive', spune Fassina.

În opinia economistului Mario Baldassarri, ''este nevoie de o nouă guvernanţă, un nou G8 care să treacă la crearea noului Bretton Woods, noului FMI, noii Bănci Mondiale'. La acea masă ar trebui să stea pe picior de egalitate puterile emergente şi un reprezentant al 'Statelor Unite ale Europei'. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de răspunsuri politice, 'nu de tehnicităţi ale Fondului''.