Şomajul a atins un nivel alarmant

Rata anuală de creştere a numărului de disponibilizaţi în economie este cea mai abruptă de după 1992: în doar 18 luni, de la jumătatea anului 2008, numărul şomerilor a crescut cu mai mult de 100%, ajungând la 741.000 de persoane.

Cauza acestei creşteri a numărului de şomeri în economie este diferită faţă de cea existentă în cele două episoade, oarecum similare, anterioare, 1997-1998 şi 2001-2002, se arată în studiul "Măsuri sociale anti-criză privind piaţa forţei de muncă", prezentat de Fundaţia Friedrich Ebert România. În perioadele menţionate, creşterea şomajului s-a datorat cu precădere efectelor politicilor pre-electorale şi/sau crizei financiare autohtone. Degringolada de pe piaţa muncii din prezent are efecte preponderent externe, efectul crizei economice mondiale reducând puternic cererea externă şi expunând sectoarele productive autohtone necompetitive.

Sectorul public este supradimensionat atât în termeni relativi, vizavi de alte ţări membre UE, cât şi raportat la condiţiile economice din România. Proporţia angajaţilor din sectorul public raportat la totalul angajaţilor din economie depăşeşte 32%, faţă de alte state UE: Italia: 19%, Marea Britanie: 21%, Polonia: 26,5%. Şi ponderea cheltuielilor salariale pentru angajaţii din sistemul public raportată la totalul cheltuielilor bugetare este crescută faţă de alte state UE: România: 26,5% faţă de media europeană de 22%.

Măsurile anticriză care cu efecte asupra pieţei muncii au avut un succes limitat: unele dintre ele au fost aplicate tardiv (plata pentru 6 luni a obligaţiilor fiscale restante ale agenţilor economici), altele au fost exagerate prin prisma fondurilor efectiv cheltuite (investiţiile de capital), iar altele au avut un impact economic de-a dreptul negativ (impozitul forfetar). Măsurile de stabilizare fiscală - reducerea salariilor din sectorul public cu 25% şi creşterea TVA cu 5% - ar putea corecta o parte din dezechilibrele existente, însă modul lor de aplicare poate accentua dezechilibrul social într-un moment dificil pentru economie. Măsurile de reducere a salariilor ar trebui să ţină cont de asimetriile existente în nivelul veniturilor din cele două sisteme. Menţinerea puterii de cumpărare pentru cei cu venituri mici ar trebui menţinută, altfel efectul indirect al măsurilor adoptate poate creşte puternic.

Teoretic, economisirea anuală la buget ca urmare a măsurilor de stabilizare fiscală ar putea ajunge la 4,25% din PIB. În realitate însă, această cifră va fi mai mică datorită efectelor adverse ale creşterii TVA sau reducerii puterii de cumpărare în economie.

Studiul arată că eficientizarea sectorului public nu se poate face fără reducerea diferenţei de salarii dintre administraţia publică şi media pe economie, care era de 150%, la finele anului trecut. Astfel, angajaţii de la stat vor fi motivaţi să migreze către sectorul privat. Pe termen lung este necesară reducerea numărului de angajaţi în sistemul public şi nu reducerea salariilor. Aceasta din urmă are un impact direct şi imediat asupra motivaţiei angajaţilor fără a adresa de fapt problema de fond de o manieră sustenabilă. Studiul recomandă Guvernului ca în paralel cu introducerea măsurilor de austeritate să înceapă un program de reformă a cheltuielilor bugetare. Reforma sistemului de pensii, în sănătate şi educaţie este necesară pentru asigurarea fluxurilor financiare necesare în anii ce vin.