Statul îşi gajează companiile pentru a face autostrăzi

După ce împarte banii pentru pensii, salarii şi plata datoriilor, statul dă ce mai rămâne pentru autostrăzi şi drumuri. Adică mai nimic. Dacă s-ar screme, cu banii pe care îi dă, abia ies pe hârtie 100 de kilometri amărâţi de autostradă.

Practic ies doar 30-40 de kilometri, pentru că statul nu face doar o autostradă, mai are şi alte şantiere pornite care înghit sume consistente. Dacă mai pui la socoteală o reparaţie de drum, o "gropaniadă" sau o deszăpezire, atunci statul ajunge să facă pe datorie.

În ritmul actual, statul va termina cei 415 kilometri ai Autostrăzii Transilvania în 10 ani, dacă are bani de 40 de kilometri anual. Ca să primească mai mulţi bani de la buget, ar trebui ca Guvernul să facă un deficit mai mare, adică să trăiască pe împrumut.

O soluţie ar fi folosirea fondurilor europene, declara recent Valentin Lazea, economistul-şef al Băncii Naţionale Române (BNR). Dar lucrurile se mişcă greu. Iar România are nevoie tot mai mare de autostrăzi pentru a genera trafic, consum, servicii. Adică bani.

Statul va înfiinţa un Fond Naţional de Investiţii (FNI) cu acţiuni minoritare deţinute de stat la mai multe companii. Premierul Emil Boc a anunţat acum două zile că "Guvernul lucrează la un proiect în vederea constituirii unui fond de investiţii care să poată pune la dispoziţie resurse financiare pentru proiectele majore ale României, fond de investiţii care are mai multe surse, printre care şi acţiunile minoritare pe care statul le are la diverse societăţi şi companii".

"Una dintre ele este şi aceasta legată de constituirea unui fond de investiţii pentru susţinerea proiectelor majore de investiţii din România", a completat premierul Emil Boc cu altă ocazie.

CE POATE CONŢINE FONDUL?
Statul mai deţine o serie de acţiuni la mai multe companii valoroase din economie, mai ales din sectorul energetic şi de apărare, unde privatizările au fost stopate după ce autorităţile şi-au schimbat de mai multe ori strategia de-a lungul ultimilor ani.

Cele mai valoroase acţiuni minoritare pe care statul le deţine sunt cei 20,63% din capitalul Petrom deţinute de Ministerul Economiei prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI). La capitalizarea bursieră de 16 miliarde de lei de ieri a companiei petroliere, statul ar putea obţine 3,3 miliarde de lei din vânzarea acestora.

Următoarele pe listă sunt cele 46% pe care România le deţine la Romtelecom, urmate de cele câte 37% deţinute la E.ON Gaz România şi GdF SUEZ, fostele Distrigaz Nord şi Sud. Cele patru companii sunt cele mai valoroase participaţii minoritare ale statului, iar cumulat acestea valorează în jur de 2,5 miliarde de euro. România mai deţine şi 49% din Şantierul Daewoo Mangalia, dar situaţia financiară a companiei este foarte proastă.

Statul mai deţine prin OPSPI o serie de companii din domeniul apărării, în vreme ce Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) are un portofoliu de câteva sute de companii la care are acţiuni minoritare, însă situaţia lor financiară este slabă. Problema cu acestea este că Guvernul deja a demarat conceperea unei Societăţi de Investiţii Financiare (SIF) care să fie listată pe bursă.

Potrivit declaraţiilor de anul trecut ale guvernanţilor, aceasta urma să conţină participaţiile la 356 de societăţi şi ar fi avut un capital social de 120 de milioane de lei.

Statul poate utiliza acţiunile în mai multe feluri: poate vinde acţiunile sau poate contracta credite punându-le gaj. "Ne gândim să alimentăm acest fond cu participaţii minoritare deţinute de Ministerul Economiei şi AVAS. Nu vom ieşi să vindem participaţiile", a declarat ieri Adriean Videanu, ministrul Economiei. El a mai adăugat că Fondul va fi "în afara bugetului".

REACTOARE FĂRĂ FINANŢARE
România nu are o experienţă strălucită cu fondurile de investiţii. Fondul de Dezvoltare al României conţinea 11 miliarde de lei noi acumulaţi de stat din privatizarea Băncii Comerciale Române (BCR) şi a altor companii de stat. Legislaţia precizează că din acest Fond trebuia realizată finanţarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă.

Proiectul costă 4 miliarde de euro, iar Nuclearelectrica deţine 51%, ceea ce înseamnă că din Fond trebuiau daţi 2 miliarde de euro numai pentru reactoare. Însă banii respectivi au fost cheltuiţi în campania electorală din 2008, iar ulterior a existat un scandal pe tema acestora.