Un român din trei nu îşi permite o masă cu carne sau să îşi plătească la timp chiria, ipoteca sau facturile la utilităţi

Proporţional sunt 31% din populaţia totală de 21,47 milioane de oa­m­eni luată în calcul de biroul de statistică al Uniunii Europene. Categoria persoanelor care trăiesc cu lipsuri materiale severe cuprinde po­pulaţia afectată de cel puţin patru din următoarele nouă probleme: nu pot plăti la timp chiria, ipoteca sau facturile la utilităţi, nu-şi permit să-şi în­căl­zească în mod adecvat locuinţa, nu pot face faţă cheltuielilor neaşteptate, nu îşi permit o masă cu carne, peşte sau alt tip de hrană bogată în pro­teine cel puţin o dată la două zile, nu îşi permit o vacanţă de o săp­tă­mâ­nă în fiecare an, nu pot deţine şi în­tre­ţine un automobil, o maşină de spălat, un televizor color sau un telefon, fix sau mobil.

La nivel european 23,4% dintre per­­­soane riscă sărăcia sau exclude­rea so­­­cială, iar 8,1% suferă de lipsuri ma­te­­­ri­ale severe. Statistica arată cât de mari sunt discrepanţele între statele estice, nou-aderate la UE în perioada 2004-2007, şi cele din „garda veche” occidentală. Astfel, Luxembourg figurează cu 0,5% din populaţie, Suedia cu 1,3%, iar Austria cu 2,2%.

Lenea se plăteşte bine
Potrivit informaţiilor Eurostat, 41,4% din populaţia României riscă sărăcia sau excluderea socială, re­pre­zentând 8,89 milioane de oameni la nivelul anului 2010. Statele UE cu cele mai ridicate procentaje din po­pulaţie care riscă sărăcia sunt Bulgaria (42%), România (41%), Letonia (38%), Lituania (33%) şi Ungaria (30%). La polul opus se regăsesc Cehia (14%), Suedia şi Olanda (15% fiecare), Austria, Finlanda şi Luxembourg (17% fiecare).

Statistica se referă la cei care tră­iesc sub limita de sărăcie, considerată la 60% din venitul mediu naţional. Grecia, epicentrul crizei datoriilor din zona euro, figurează cu doar 11,6% din populaţie în această categorie, în vreme ce Spania, cu un şomaj de 20%, figurează cu o cotă de numai 4%, mai puţin decât Franţa, Marea Britanie şi Germania.
În Italia, ponderea persoanelor afectate grav de sărăcie se ridică la 6,9%, iar în Portugalia la 9%.

Privatizarea ne-a adus aici
Potrivit studiului „Ce fel de tran­zi­ţie vrem”, realizat de Institutul de Cer­cetare a Calităţii Vieţii din cadrul Aca­­demiei Române, „ceea ce diferen­ţi­a­ză dramatic România de toate celelalte ţări este riscul de sărăcie a per­soa­nelor care muncesc, rezultat al po­­li­ticii salariale”. Mai exact, munca nu garantează un standard decent de via­ţă. Studiul mai arată că estimările Băncii Mondiale, care estimează să­ră­­cia absolută sub 1%, sunt „mai mult de­cât amuzante”. Studiul mai preci­zează că bugetul pe 2012 prevede o re­du­cere importantă a finanţării asis­tenţei sociale de la 2,8% din produsul intern brut (PIB) la 2%.

Raportul spu­ne şi care sunt cauzele pentru asta: „presiunea continuă pentru o pri­va­ti­zare accelerată, cu orice preţ, care, în perspectiva prezentului, pare a fi fost responsabilă de costurile imen­se ale restructurării economiei. Ori­ce critică a politicilor de privatizare a devenit un tabu ideologic”, se mai ara­tă în studiul ICCV. De asemenea, dis­cursul autorităţilor din ultimii ani au prezentat lenea drept cauza să­ră­ciei populaţiei, iar singura soluţie pre­zentată a fost migraţia peste hotare.