Ştiinţa românească, ambasador în spaţiul cosmic

Pru­nariu nu a fost de unul singur în spaţiu. Alături de el, la bordul astronavei ­So­yuz 40 s-a aflat şi inteli­genţa românească, care a îmbrăcat chipul unor experimente ştiinţifice deosebit de complexe.

Participarea românului Du­mitru-Dorin Prunariu la mi­siunea spaţială din pri­mă­va­ra anului 1981 n-a fost doar un act de complezenţă, rod al unei bu­năvoinţe senioriale a sovieticilor faţă de aliaţii lor din "lagărul so­cialist" faţă de nişte aliaţi din "lagărul socialist" pe a căror fidelitate oricum nu se prea bazau.

La câtva timp după reve­nirea lui pe Pământ, specialiştii ruşi au re­cu­noscut că românul a fost singurul cosmonaut non-sovietic participant la programul "Intercosmos" care a în­deplinit integral programul stabilit în "fişa tehnică" a misiunii. De fapt, în "organigrama" oficială a echi­pa­jului navei Soyuz 40, Leonid Popov înde­pli­nea funcţia de cosmonaut-pi­lot, iar Dumitru Prunariu pe cea de cos­mo­naut-cercetător. Altfel spus, el era omul de ştiinţă. Iar experimentele pe care le-a derulat acolo sus, în cosmos, au fost concepute de numeroşi sa­vanţi români care, oricât de mult şi-ar fi dorit, n-au văzut niciodată, cu ochii lor, cum arată Pământul privit de sus, din cosmos.

Acum, dr ing. Du­mitru Haşegan este directorul Institutului de Ştiinţe Spaţiale. Dar, în urmă cu 30 de ani, era un tânăr cercetător care, totuşi, avea deja în spa­­te, câţiva ani buni de cercetări legate de spaţiul cosmic. Motiv pentru care a şi participat la elaborarea atât teoretică, cât şi practică a unora dintre experimen­tele efectuate de Prunariu în cosmos.

Cu toate că de atunci au trecut deja trei decenii, Haşegan îşi aminteşte toa­te amănuntele ştiinţifice privitoa­re la activitatea desfăşurată de Pru­na­riu în spaţiul cosmic. "Programul mi­si­unii cosmice a cuprins mai multe ac­tivi­tă­ţi, inclusiv efectuarea experimentelor ştiinţifice concepute şi realizate de spe­cialiştii români. Concret, la aceste pro­grame a participat «cre­ma» inte­li­genţei româneşti din acea perioadă, iar la pregătirea şi reali­za­rea acestor experimente au participat cercetători din cele mai importante institute din România: Institutul de Ştiinţe Spaţiale – ISS, Bu­cureşti; Institutul de Fizică şi Ingine­rie Nucleară – IFIN, Bucureşti; Institutul de Fizica Aparatelor cu Ra­diaţii ­– IFTAR, Bu­cu­reşti; Institutul de Tehno­lo­gii Izoto­pice şi Moleculare – ITIM; Institutul de Fiziologie Normală şi Pa­tologică «Gh. Danielopolu» din Bu­cu­reşti; Ca­te­dra de Fiziologie a Fa­cultăţii de Me­di­cină, Bucureşti; Institutul de Viruso­logie «Ştefan S. Nicolau», Bu­cu­reşti şi, bineînţeles, Centrul de Medi­ci­nă al Aviaţiei, Bucureşti.
Pe baza ex­perien­ţei acumulate de cerce­tă­torii tu­turor acestor institute pentru zbo­rul cos­mo­nautului român, Du­mi­tru-Dorin Prunariu, a fost pregătit un program dens de cercetări, cu experimente pro­puse, proiectate şi realizate de sa­vanţii noştri, în mod indepen­dent ori în colaborare cu specialişti străini".

Concret, programul de expe­rimente ştiinţifice desfăşurat de Pru­nariu a avut mai multe "secţiuni" care co­respundeau unui do­meniu al ştiin­ţei. Astfel, experimen­tele codi­fi­cate sub numele "Astro-1", "Astro-2", "Mi­ni­doza" şi "In­tegral" au avut ca obiect studierea ra­di­aţiilor cos­mice. Studii­lor privitoare la teh­nologiile spaţiale le-au fost dedicate programele "Capillar" şi "Na­no­ba­nan­ţa".

Un domeniu deosebit de im­portant al acestor cercetări au vi­zat medicina şi biologia spaţială. În acest do­me­niu, experi­men­tele s-au nu­mit "Imu­nitatea", "Pne­umatic", "Ba­listo", "Rheo", "Interferon", "Neptun", "Gu­ler", "Infor­ma­ţia", "Ancheta" "Operator", "Capacita­tea de lucru", "Re­laxa­rea" şi "Chesti­o­nar".

Chiar şi acum, pentru noi, nes­pecialiştii, descrierea concretă a acestor experimente pare a fi un soi de "păsă­rească" ciudată şi greu de în­ţe­les. Spre exemplu scopul programului "Astro-1" era "Stu­diul atomilor in­complet ionizaţi, cu energii mici din radiaţia cosmică în spaţiul circumte­res­tru, inclusiv în Cen­tura Interioară de Ra­dia­ţii". Simplu, nu? Iar ţinta vi­za­tă de programul "Chestionar" era "Studiul simptomelor de dezordine vestibula­ră în zborul cosmic şi în pe­rioada de readaptare". Chiar dacă noi nu price­pem mare lucru din aceste vorbe sa­vant meş­te­şugite, în spatele lor se as­cund nişte realizări remarcabile care, de atunci şi până acum, s-au aplicat atât în misiunile spaţiale, cât şi aici, pe Pământ, în "viaţa civilă".

Ini­ţiator al experimen­te­lor privitoare la stu­diul radiaţiei cos­mice, şi nu nu­mai, inginerul Haşegan a făcut parte din echipa de sa­vanţi români care au ur­mărit zborul lui Prunariu şi i-au coor­donat experimentele ştiin­ţifice chiar din punctul de comandă sovie­tic. Ba, mai mult decât atât, el a luat par­te la tratativele preliminare în ­cursul că­ro­ra oamenii de ştiinţă ro­mâni şi sovietici au stabi­lit, de comun acord, con­ţin­utul acestor experimente. "Cooptaţi încă de la început în programul «In­tercosmos», specialiştii români aveau deja o vastă experienţă în cer­ce­tările spaţiale. Lis­ta experimentelor care aveau să fie efectuate de Prunariu a fost stabilită în urma unor tratative pe care le-am avut cu partea so­vie­tică începând cu 1979. La primele întâlniri, ambele «tabere» au fost re­pre­zentate de delegaţii compuse dintr-un mare număr de specialişti mai ales fizicieni şi me­dici speciali­zaţi în fiziologia ae­ro­spa­ţială. Ideile alor noştri au fost propuse părţii so­vie­tice.
Ulterior, fiecare titular de pro­iect a discutat direct cu omo­­logul său rus. În urma acestor dis­­cuţii, unele pro­puneri au fost ac­cep­tate şi preluate, iar altele nu. Cu partenerii sovietici ne cunoşteam din anii anteriori, când cooperasem în cadrul programului «Intercosmos». Colaborarea cu ei a fost excepţională. Scopul nostru, dar şi al lor, era ca ex­pe­rimentele să fie pregătite la timp şi să ajungă sus, în spaţiu".

Haşegan îşi aminteşte că, practic, oamenii de ştiinţă români s-au întâlnit doar o singură dată cu cei trei candidaţi aflaţi de mult timp la Moscova, în cursul unuia dintre an­tre­namentele lor. Iar delegaţia de specialişti români a plecat la Centrul de Di­rijare a Zborurilor Cosmice de lân­gă capitala URSS în pre­ziua lansării.
Din echipa de savanţi ro­mâni au făcut parte oamenii de ştiin­ţă care au participat la elaborarea ex­perimentelor efectuate de Prunariu. Şe­ful delega­ţiei a fost dr. Ioan Brân­duş. Alături de el s-au aflat ing. Cris­tian Blaj, dr Ale­xan­dru Marin, realizatorii expe­ri­men­­telor Astro 1 şi 2, dr So­rin Cana­nău şi dr Petru Groza, ex­perţi în fizio­lo­gie cosmică, dr Va­leriu Ceau­şu, cel care s-a ocupat atât de pre­gă­ti­rea psihologică a candidaţilor în timpul pre­gătirii lor, cât şi de programul de cer­ce­tări de psihologie cosmică. Dr Du­mitru Haşegan a mers acolo în calita­te de realizator al experimen­te­lor "Mi­­­nidoza", "Integral", şi "Imu­ni­ta­tea", dar şi coparticipant la experi­men­tele "Astro" 1 şi 2. Iar dr Voicu Lu­pe şi Dorel Toma au fost iniţiatorii experimentului "Capilar". 

În rest… "dai bog"
Haşegan îşi aminteşte că, imediat după sosirea la Moscova, specialiştii noştri au fost cazaţi la "Hotelul Academiei" unde confortul a fost "rezona­bil". Ceea ce l-a impresionat atunci pe savantul român a fost însă Centrul de Dirijare a Zborurilor Cosmice. Pe scurt ŢUP, prescurtare oarecum ciudată pentru noi a mai lungului nume rusesc "Ţentre Upravlenie Poliatov". Iar cele văzute acolo l-au impresionat: "ŢUP era extraordinar. Arhitectura era ultramodernă, dar cu adevărat im­presionantă era dotarea sa tehnică. Centrul de calcul era cel mai mare pe care-l văzusem eu până atunci. Calculatoarele de acolo, aparţinând ultimei generaţii de atunci, erau nişte coloşi. Dar cu siguranţă erau ultimul strigăt în domeniu".

Haşegan ne-a relatat că la un moment dat un oficial rus a spus: "Noi aici pe Pământ am făcut tot ceea ce depindea de noi. În rest... «Dai Bog». Adică «Dă-i Doamne!» Rugă­ciu­ne pe care, sincer vorbind, nimeni nu s-ar fi aşteptat să o audă într-un bastion al ştiinţei raţionaliste". Specialiş­tii români s-au aflat tot timpul acolo, în colaborare directă cu sovie­ticii. To­tul a mers ca pe roate până în fază finală, a revenirii pe Pă­mânt.

Au fost nişte clipe extrem de tensionate, care lui Haşegan îi aduc, şi acum, fiori pe şira spinării. "Era la re­ve­nirea capsu­lei. În mod normal exis­tă un moment în care transmisiunile radio se întrerup datorită ionizării pro­vocate de în­căl­zirea învelişului ex­terior al capsu­lei spaţiale. O între­ru­pere care, de obicei, durează doar câ­te­va minute. Dar în cazul lor, lun­gi­mea "pauzei" a fost aproape dublă de­cât cea anticipată. În centrul de co­man­dă se lă­sase o tăcere grea, mor­mân­tală. Toţi ne gândeam la cea mai neagră va­rian­tă. Apoi, după acele cli­pe tensionate în difuzoare s-a auzit vocea calmă a lui Po­pov care ne anunţa că se pregătesc de ateriza­re. Am izbucnit toţi în aplau­ze, dar şi în hohote de râs prin care am des­căr­cat ten­siunea aceea cumplită. Clipele acelea în care ne-au anunţat că se întorc cu bine au fost unele dintre cele mai fericite din viaţa mea".

Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - România în odiseea spaţială