Absenteismul bine temperat

MIZE ŞI CRIZE ROMÂNEŞTI
Peste două zile votăm în primul tur al alegerilor locale 2008. O campanie electorală dezabuzată de propriile obiective şi o audienţă electorală sătulă de încă un spectacol politic băgat pe gît au trecut la index interesul general pentru alegerile locale din acest an.

MIZE ŞI CRIZE ROMÂNEŞTI
Peste două zile votăm în primul tur al alegerilor locale 2008. O campanie electorală dezabuzată de propriile obiective şi o audienţă electorală sătulă de încă un spectacol politic băgat pe gît au trecut la index interesul general pentru alegerile locale din acest an.

Trei sînt motivele cele mai importante ale tensiunii electorale scăzute, cu risc ridicat de absenteism: 1) inflaţia de show politic, tabloidizat, găunos şi continuu, în ultimii patru ani; 2) schimbarea structurii electoratelor tradiţionale şi 3) impactul creşterii economice, după intrarea României în UE.

Inflaţia de show politic. Avalanşa de politică hiperpersonalizată, preaplinul de scandal pe prima pagină, fumigenele, furtunile într-un pahar cu apă, capcanele, vendetele şi răţoielile moraliste în prime-time au îngreţoşat definitiv publicul românesc. Nimic din ceea ce ar fi putut fi spus în politică nu a fost omis. Oamenii ştiu totul, ba încă şi ceva în plus despre mediul politic autohton. O saţietate fără precedent a cuprins audienţa generală, căreia de ani de zile i se serveşte la ştiri acelaşi meniu – dimineaţa, la prînz şi seara – poceală politică. Pe acest fundal redundant, actorii din campania electorală au devenit automat victime colaterale ale greţei de politică. Această situaţie a dus la un paradox păgubos: mulţi candidaţi la alegerile locale şi doar cîţiva de la alegerile de la Bucureşti şi din marile oraşe chiar au prezentat programe articulate, chiar ştiu ce vor să facă şi chiar pot. Ei bine, în hărmălaia generală, notele clare, distincte sînt inaudibile. Candidaţii de bunăcredinţă se pierd printre farsori şi fanfaroni. Este foarte probabil ca în această duminică primii să constate că au ratat dialogul cu cetăţenii, în timp ce aceia din urmă să-şi ia avantajul de pe urma indeciziei şi dezorientării opiniei publice.

Schimbarea structurilor electoratelor tradiţionale. Opţiunile electorale româneşti au suferit modificări tectonice semnificative, din 2000 pînă astăzi. Stînga românească nu mai răspunde demult ca o masă compactă la mesajele ideologului Ion Iliescu, după cum nici dreapta românească nu mai reacţionează in corpore la biciuşca retorică a lui Traian Băsescu. Preferinţele pentru curente politice fracţionate pe interese directe, limitate pragmatic şi nonpolitice ale noii clase de mijloc active au dus la configurarea unor audienţe electorale inedite, de vremuri noi.

Aşa avem electorate formate, de pildă, din tinere familii cu venituri modeste, cu părinţi care muncesc în străinătate, locuiesc în oraşele mici de provincie şi votează cu Băsescu la preşedinţie, dar preferă politici sociale, marca PSD, în comunităţile modeste din teritoriu. Alt exemplu: pensionari care agreează stîngismul lui Ion Iliescu votează prin ricoşeu un prezidenţiabil aflat sub zodia fostului preşedinte, dar aleg un penelist sau pedelist din comunitatea proprie, pentru că au încredere în candidat, ca persoană. Din ce în ce mai mult, alegătorii îşi orientează votul spre un calcul personal, folositor practic. Varietatea poziţionării sociale, profesionale, multitudinea şi diversitatea aspiraţiilor au creat din mediul electoral un sistem fluid, greu cuantificabil şi dificil de previzionat. Acest nou val de pragmatism, specific societăţilor moderne dezvoltate, creează probleme politicienilor care practică încă strategii de manipulare a cetăţenilor, defalcaţi în mase electorale. Trompetele de speriat audienţa sună din ce în ce mai fals în noua societate românească. Spintecarea electoratelor între "ai noştri" şi "ai lor", între "ticăloşii lor" şi "preacuminţii noştri" sînt deja instrumente politice răsuflate, contraproductive.

Impactul creşterii economice. Nouă ani de creştere economică neîntreruptă, la care se adaugă succesele de parcurs ale României – intrarea în NATO şi în UE – ca ţară democratică şi previzibilă pe arena internaţională, deschiderea graniţelor şi contactul cu străinătatea prosperă au ca efect rafinarea şi maturizarea electoratului românesc, în genere. Electoratul a luat-o încet şi sigur înaintea politicienilor. În funcţie de gradul de adaptare a mesajelor politice la agenda cetăţenilor, absenteismul politic în România se va diminua. Pînă atunci, vom avea emoţii la urnă şi duminica aceasta.
Ca de fiecare dată la alegeri, în 18 ani de societate deschisă.