Adevăratul miracol Obama

Nu ştiu în ce măsură Barak Obama va reuşi să se ridice la înălţimea ameţitoare a aşteptărilor pe care le-a născut într-o mare parte a electoratului american. Nu cred nici în lideri providenţiali, nici în soluţii miraculoase. Şi, totuşi, Obama a reuşit deja un miracol. Chiar înainte de a pune piciorul în Biroul Oval.

Din "jandarmul" detestat al planetei, America a redevenit, brusc, "ţara tuturor posibilităţilor". Patrie a toleranţei, a respectului pentru diversitate, a şanselor egale. Un model al democraţiei, nu al aroganţei expansioniste şi al dublului standard. Nici o campanie de imagine, oricât de complexă şi de costisitoare, nu ar fi reuşit o schimbare de percepţie atât de spectaculoasă. Administraţia Bush a investit, de altfel, multe milioane de dolari în încercarea de a drege imaginea Americii în lume. Fără succes.
Nici fondurile generoase, nici specialiştii în PR nu au putut să şteargă din imaginarul colectiv oroarea imaginilor de la Abu Ghraib sau Guantanamo. Nici nu au putut să legitimeze atacarea Irakului. Un "război pornit în baza unor acuzaţii false", după cum a concluzionat, încă din iulie 2004, Comisia de Intelligence a Senatului american. Armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein s-au dovedit o uriaşă minciună. La fel ca şi presupusele legături dintre regimul de la Bagdad şi Al Qaeda. O minciună ce a costat nu doar câteva mii de miliarde de dolari, ci şi foarte multe vieţi omeneşti. Prin comparaţie, nesinceritatea lui Bill Clinton privind natura relaţiilor sale cu Monica Lewinsky devine o dulce şi inofensivă copilărie. Invocând "cruciada împotriva forţelor răului", Administraţia Bush a promovat o politică agresivă şi iresponsabilă, nesocotind nu doar libertăţile civile garantate de Constituţia americană, ci şi regulamentele şi tratatele internaţionale. Neoconservatorii aflaţi de opt ani la putere la Washington au creat precedente extrem de periculoase, de la doctrina "atacurilor preventive" la "exportul de democraţie" impus prin forţa armelor. Sub pretextul terorist se ascundea (prost) o agendă hegemonică, trasată cu mult înainte de 11 septembrie 2001. Nu e de mirare că, de ani buni, toate sondajele de opinie arată o îngrijorătoare recrudescenţă a sentimentelor antiamericane pe toate meridianele lumii. Atât de îngrijorătoare, încât Pentagonul dorea să înfiinţeze o unitate specială, "capabilă să conceapă şi să implementeze campanii eficiente de influenţare strategică şi de gestionare tactică a percepţiei" cu privire la politica Statelor Unite.
Cum se vedea, din afară, America lui George W. Bush? Războinică, bigotă, colonialistă, xenofobă, egocentrică, mincinoasă şi nedreaptă. Victoria lui Barak Obama a pulverizat această imagine negativă. A demonstrat că naţiunea americană s-a distanţat de aventura falimentară a neoconservatorilor. Redevenind marea democraţie, multietnică şi multiculturală, capabilă să impună prin forţa exemplului, nu prin cea a bombelor. În timpul campaniei electorale, se spunea că politica externă ar fi punctul slab al lui Obama, mai lipsit de experienţă decât contracandidaţii săi. În realitate, tocmai aici se află marele său atu. Fiindcă nu normalizarea relaţiilor diplomatice este marea provocare pentru America de astăzi, ci recâştigarea încrederii oamenilor simpli de pretutindeni. Pentru prima dată în istorie, preşedintele Statelor Unite pare să fi cucerit un electorat global. Din Kenya paternă până în Indonezia copilăriei sale, Barak Obama a devenit motiv de mândrie şi erou naţional. Şi cine să-i mai acuze pe americani de prejudecăţi antiarabe, când liderul de la Casa Albă se mai numeşte şi Hussein? Cu siguranţă, victoria nici unui alt candidat nu ar fi provocat acelaşi val de entuziasm universal. Cu trăsăturile lui Obama, faţa Americii a devenit, din nou, prietenoasă.