Anul opt. Pregătirea schimbării

Nu e important doar ce se va în­tâmpla la alegeri şi după alegeri, ci şi cum vom ajunge acolo, în ce stare. Ca societate. Ca economie. Ca oa­meni. Chiar rezultatul însuşi al ale­gerilor va depinde de cele aproape 11 luni anterioare. Prin urmare, care sunt provocările? Ce încercări ne aş­teaptă?

În primul rând, vom avea de a face cu o serie de conjuncturi externe care ar presupune din partea noastră strategii clare şi reacţii ferme. Politicile europene în materie bugetar-fi­nanciară sunt departe de a fi definitiv conturate, în ciuda rezultatelor afi­şate la ultimul summit. Tot mai multe state noneuro refuză să parti­cipe la un acord interguvernamental în termenii anunţaţi. E probabil ca o decizie definitivă să se ia în martie. Aşa cum anunţa Traian Băsescu, atunci vom afla şi dacă va trebui să par­ti­cipăm la refinanţarea subs­tan­ţi­a­lă a FMI. De către cine? Şi ce reacţie vom avea?

2012 e şi anul în care vom afla dacă un buget de criză alcătuit fără ţinte politice poate ţine în viaţă o so­cietate cu instituţii care se prăbuşesc. Bugetele locale sunt tot mai sărăcite, deşi au tot mai multe obligaţii. E pro­ba­bil ca sisteme cum sunt sănătatea şi învăţământul să-şi continue des­tră­ma­rea, cu consecinţe dure pentru mulţi ani de acum înainte.

Dar 2012 va fi şi anul marilor di­versiuni. Şi Băsescu, şi PDL ştiu bine nu numai că au pierdut încrederea oamenilor, dar şi că nu o mai pot recupera în termeni electorali cât de cât utili. Aşa că vor încerca marile manevre colaterale menite să le ofere o salvare. Principala diversiune a şi avut loc la nivel legislativ. Alegerile în de­vălmăşie din noiembrie – soluţie ru­şinoasă – sunt expresia disperării ce­lor care ştiu că ar pierde masiv la lo­cale, ceea ce i-ar scoate total din joc la alegerile parlamentare.

Vom asista însă şi la alte spectacole. Partide născute peste noapte din pălării de măscărici vor încerca să ca­nalizeze nemulţumirile spre soluţii de bâlci. Vom vedea cum apar zi de zi televiziuni şi publicaţii care ne vor ex­plica de ce nu e adevărat ceea ce cre­dem noi că trăim. „Dosarele” îşi vor continua dansul pe ritm de breaking news. Şi, tot zi de zi, vom afla că USL se rupe, nu rezistă sau se  pră­bu­şeş­te în sondaje.

Tot acest sistem pervers pare însă a fi din ce în ce mai gripat. Puterea ma­şi­năriei băsesciene care, până mai ieri, părea copleşitoare, a început să dea rateuri. Nu mai apăra acolo unde a promis acest lucru. Nu se mai poate răfui cum ar dori acolo unde şi-a promis să acţioneze în felul ăsta. În tot angrenajul guvernării bântuie un vânt îngrijorat al preocupării faţă de ziua de mâine şi al neîncrederii în ziua de azi.

Sistemul Băsescu se prăbuşeşte încet, sub ochii noştri. Pentru 2012 cred că e foarte important că această prăbuşire să aibă cât mai puţine victime colaterale...