Apostol îi poate lăsa repetenţi pe diriginţii Rapidului

Iulian Apostol prestează în pauza competiţională mult mai convingător decât a făcut-o în toate meciurile oficiale pe care le-a bifat pentru giuleşteni. Situaţia, aparent paradoxală, are totuşi explicaţii logice, explicaţii specifice  locului. Înseamnă că mobilizarea pusă la cale de antrenorii financiari ai Rapidului este mult mai convingătoare decât pregătirea de joc realizată de tehnicieni. Iar realitatea devoalată acum de grandişti nu este nicidecum vreo invenţie de dată recentă. George Copos ştie bine că aceste deprinderi manageriale vin din timp.

Numai că acum lui George Copos îi este dat să constate, cu profundă dezamăgire pro­babil, că exerciţiul răbdării şi al discreţiei nu a creat deprinderi temeinice la toţi colaboratorii pe care în timp a încercat să-i dreseze. Pe această temă Iulian Apostol şi Dinu Gheorghe au găsit de cuviinţă să dea cu sinceritatea-n populaţie. Şi orice încercare a celor de la Rapid de a curăţa clanţa, oricât de iscusită ar fi ea, nu mai poate transforma damful puturos în parfum îmbietor.

Diriginţii din Giuleşti au ticluit motivaţia divorţului dintre Rapid şi Iulian Apostol printr-un abil amestec de adevăr şi minciună. Adevărat este că, de la venirea sa la Rapid, Iulian Apostol nu a rupt gura târgului. Ba, chiar s-a remarcat printr-o aşezată mediocritate. Mai departe însă, conducătorii Rapidului nu vor să recunoască faptul că Iulian Apostol a devenit şi mai antipatic atunci când nu a acceptat tăcerea de grup, atunci când, cu tupeu zic unii, şi-a cerut drepturile contractuale. Dar a făcut-o în interiorul clubului. Omul a acceptat, cuminte, şi ceva călcătură subalternă în demersurile sale. Nu a bătut toba în piaţa publică. Amănuntele conflictului au devenit de larg consum abia atunci când Dinu Gheorghe şi Constantin Zotta au intrat în nişte pase ina­micale pe respectivul subiect.

Dinu Gheorghe, fost preşedinte şi om de bună lucrare la Rapid, a fost de părere că schimbul dintre un jucător cu gleznă fină (Iulian Apostol) şi altul care pasează cu jgheabul (Milos Pavlovici) n-ar fi avantajos pentru Rapid. Constantin Zotta (după ce l-a atacat pe „fostul” pe tema renunţării la Spadacio şi Lazăr) a spus că Rapid a renunţat la un fotbalist care nu a convins şi a adus unul dintre cei mai buni mijlocaşi centrali ai campionatului. Am fi tentaţi să-l bănuim pe Zotta de dreaptă judecată. Dar memoria refuză o astfel de îngăduinţă. Iulian Apostol, la Urziceni, sub comanda lui Dan Petrescu, a dat probă de bună purtare atât în campionatul pe care l-a câştigat, cât şi în cupele europene.

Calificativ de bună purtare i-a dat lui Iulian Apostol chiar şi Răzvan Lucescu. Adică tocmai antrenorul care a promovat „distrusul” de acum la echipa naţională, adică tocmai antrenorul care l-a vrut la Rapid pe Iulian Apostol. Or, valoarea jucătorului care are un titlu de campion, care este promovat la echipa naţională şi care este dorit de fostul selecţioner la Rapid nu putea dispărea peste noapte. Iar dacă Iulian Apostol nu a dat satisfacţie în Giuleşti putem intui două cauze. Ori nu a fost bine folosit la Rapid, ori delăsarea jucătorului a fost cauzată de „delăsarea financiară” a conducerii clubului. fii, idiferent care dintre aceste ipoteze ar fi valabilă, este clar că vina nu aparţine jucătorului.

Plecarea lui Iulian Apostol de la Rapid nu este sigură. Dacă jucătorul nu-şi va găsi o echipă care să-i convină, mai poate sta un an şi jumătate la Rapid. Va sta, nu va juca, dar va primi bani. Pentru că Rapidul nu se poate deroba de obligaţiile contractuale faţă de jucător. Iar jucătorul, deja supărat pe viaţă, va fi şi mai vocal atunci când îşi va cere drepturile. Iulian Apostol le poate acorda atunci un definitiv certificat de repetenţie conducătorilor de la Rapid.