Aşteptănd o aşteptare mai decentă

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Pe un afiş electoral am citit următoarea cugetare politică: "Munca cinstită ne va asigura un trai decent". Din faptul că, lăngă text, vedem fotografia de familie a unor Ioneşti tineri, deducem că aşa găndeşte tinerimea de condiţie medie şi că partidul, care a tipărit afişul, n-a făcut altceva decăt să-l confirme pe acest harnic, majoritar şi cinstit Ionescu.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Pe un afiş electoral am citit următoarea cugetare politică: "Munca cinstită ne va asigura un trai decent". Din faptul că, lăngă text, vedem fotografia de familie a unor Ioneşti tineri, deducem că aşa găndeşte tinerimea de condiţie medie şi că partidul, care a tipărit afişul, n-a făcut altceva decăt să-l confirme pe acest harnic, majoritar şi cinstit Ionescu.

In politică, toată chestia e să promiţi, dar să nu angajezi prin nimic. Să pari a oferi totul şi a nu da mare lucru. Vă propun - pornind de la acest imperativ de partid - să ghicim ce a găndit autorul sloganului cănd l-a compus. De cănd e lumea, omul munceşte ca să aibă ce mănca, ce imbrăca şi unde se odihni. Munceşte pentru traiul zinic. Individul majoritar nu trudeşte pentru căndva, ci pentru a lega o zi cu alta, in prezent. Or, afişul nu anunţa un trai decent prin muncă acum. Bunul-simţ ne indeamnă să găndim că, pentru prezent, e nevoie de altceva, decăt de muncă cinstită. De orice altceva, numai de muncă cinstită nu.

Şi, apoi, ce inseamnă a munci cinstit? Salariul nu trebuie să fie şi el cinstit? Munceşte fiecare cum poate, insă leafa trebuie să fie cinstită, pe potriva muncii. Prin urmare, nu munca, ci salariul cinstit ne asigură un trai decent. Pentru viitor, traiul decent ni-l asigură agoniseala, prevederea, norocul, eventual evoluţia generală a societăţii. Politicienii ne prostesc vorbindu-ne doar despre viitor, fiindcă viitorul n-are dimensiuni şi termeni de comparaţie. Nici un om politic nu va zice: Azi trebuie să o duceţi mai bine ca ieri. Mai binele are măsuri doar in prezent. Ideea că munca ne va asigura peste ani un trai decent e mincinoasă rău. Romănul majoritar vede in traiul decent doar o soluţie de moment. Prin decent el nu inţelege traiul bun, ci un pic mai sus peste pragul sărăciei. Cuvăntul decent e lipsit de conţinut, deoarece inseamnă diferit pentru fiecare, şi in nici un caz prin raportare la traiul indestulat. Trăind decent nu-ţi e ruşine de cum o duci, dar nici măndru n-ai cum să fii. Traiul decent e unul de aşteptare. Sloganul spune că munca asta cinstită, adică supusă şi răbdătoare, garantează o aşteptare ceva mai implinită. Aşteptănd o aşteptare mai bună, le permitem oamenilor politici să trăiască liniştiţi şi in huzur in prezent. Citind incă o dată zicala electorală de pe afiş, realizăm cum strică politica inţelesurile de căpătăi ale cuvăntului, cum atentează la dicţionarul esenţial al realităţii. Cinstea şi munca sunt două realităţi separate. Munca incepe să fie garanţia mai binelui cănd e eficientă, disciplinată, deşteaptă, indărjită. Ce loc ocupă cinstea intr-o industrie de computere? Munca, dacă e doar cinstită, asigură o sărăcie lungă, consolată cu toate inţelepciunile sărăciei, intre care la loc de frunte stă ultrapăgubosul "Sărac, dar cinstit".