Avram Iancu se tăvăleşte de râs pe statuia lui Ghiţă Funar

Sâmbătă noaptea, în timp ce ucrainenii umblă cu viclenie la robinetul cu gaze, în biroul călduros al primarului de Cluj  se petrece o scenă de un rar dramatism
şi cu o încărcătură emoţională maximă. Micul activist UTC de odinioară îşi scrie, cu mâna-i tremurândă, demisia şi declaraţia de avere; cu litere mari, ca la momentele decisive.

Ţara-l cere-n satu’ cu miniştri, să lupte neînfricat cu nemiloasa criză. I-a fost rezervat deja patul din Mareşal Prezan, acolo unde, cândva, pe vremea de mult apusă a regimului ticăloşit, ursul şi cu iepuraşul cinsteau creştineşte câte un păhăruţ de matrafox afumat.

Au trecut şi sărbătorile, l-a văzut ţara prin curte la Peleş hrănind lebedele gonflabile negre, chiar că nu mai poate amâ­na gestul. Clujenii lui, pe care nu-şi poate permite să-i înşele, îl vor înţelege că nu-i va părăsi niciodată, aşa cum a promis. Pen­tru că-i va păstra pururi în sufletul său mare, chiar dacă fizic nu le mai poate sta alături. Dar e momentul să se dăru­ias­că ţării care l-a făcut important. Doar şi şefu’ a procedat la fel când cu ţepele
din Piaţa Victoriei şi nu s-a făcut gaură-n bordurile din faţă de la Golden Blitz.

Îndeaproape vegheată de minibustul din bronz al unuia Abraham Lincoln, poza color înrămată a Tiranului lăcrimează duios de pe raftul bibliotecii. Pronie cerească, lacrimile izvorâte din ochiul (care priveşte) drept se preling pe lanţul de aur de la gât, picură pe Constituţia de buzunar aflată pe birou şi pătează capitolul cu atribuţii ale preşedintelui. Flacăra candelei din peretele fără microfoane tresaltă vioi. Cele două ţestoase din acvariu pricep subit că trăiesc un moment istoric. Funcţionarii bugetari ai primăriei, care de obicei le hrănesc sârguincioşi din fondul de protocol, sunt extrem de ocupaţi deocamdată şi le ignoră. Se împachetează maculatura de suflet de la Gazeta, iar obiectele miniaturale de cult se aşază cu grijă în cutiile de telefoane mobile şi se predau fâşneţilor sepepişti traşi toţi la linia de plutire a piscinei pentru copii.
Acvariul urmează să fie la rândul lui securizat şi trimis pe calea aerului în capitala miticilor.

Cel mai celebru vlăstar al Răchiţelelor simte încordarea subordonaţilor săi şi se hotărăşte să părăsească demn administraţia locală. Blonda-i din dotare freamătă de nerăbdare să ajungă şefa Cancelariei şi zgârie nervos cu gheruţele false la uşa capitonată. Se uită dur la ea şi-i cere scurt şi apăsat coletul. De sub birou apare instantaneu căţelul de pluş cu fundă portocalie. Cică nu te primesc ăia pe Băneasa fără o pufoşenie la subraţ, iar premierul de criză e primul care trebuie să respecte legile şi obiceiurile locului. Îl ia de coadă, îl azvârle trendy-neglijent pe umăr şi închide uşa secretariatului cu piciorul. Bătrânul colonel uitat în dispozitiv de Funar saltă voiniceşte, bate din călcâie şi salută regulamentar. Micul Napoleon iese afară, trage aerul tare în piept şi se hotărăşte să facă o plimbare prin oraşul pe care l-a modernizat. În stânga, blocul din parc, în dreapta, Mall-ul lui Paszkany, în faţă, multe borduri gata de înfipt în pământul mănos. Doar în spate nu se uită. Mare păcat. L-ar fi văzut pe Avram Iancu, pe statuie, cum se tăvăleşte de râs…