Basme

Când eram copil, ştiam des­pre regi, regine, prinţi şi prinţese doar ce citeam în basme.

Cunoştinţele mele despre împăraţi şi împărătese s-au mai îmbogăţit atunci când am mers la şcoală, dar era ceva foarte îndepărtat, ceva ce ne asuprise poporul şi, oricum, nu prea merita amin­tit. Pentru că nu înţe­le­geam mai nimic din ceaţa asta, mă întorceam la îm­pă­ra­ţii mei din basme şi le zâmbeam. Mult mai târziu, am citit po­ves­tea unei regine de care aveam să mă îndrăgostesc: Maria, Regina României. M-am îndrăgostit, însă din postura de profan, nu am analizat, nu am făcut „arheologie”.

Regina Maria, cea care a venit aici ca prinţesă, soţia viitorului Rege Ferdinand al României, semăna cu personajele mele din basme. Era frumoasă, era vitează, a salvat regatul. Venise de pe alte meleaguri, din marea împărăţie a Albionului, şi s-a lăsat adoptată şi crescută de noua sa ţară, pe care a iu-bit-o ca şi când aici avea ră­dă­cini. Luna aceasta se îm­pli­nesc 136 de ani de la naş­te­rea sa. Şi tot luna aceasta ne­potul său, Majestatea Sa Regele Mihai, îşi aniversează cei 90 de ani de viaţă. O po­ves­te reală, despre care veţi citi în paginile care urmează.