Bifarea lui Putin

La doar 12 ore de la închiderea urnelor, scrutinul prezidenţial din Rusia a fost bifat. Putin a fost declarat, cum era de aşteptat, câştigător detaşat, din primul tur, cu 64,6% din voturi. Până şi un scandalagiu patentat, ca Jirinovski, nu i-a pus la îndoială victoria, doar comunistul Ziuganov având a cârti câte ceva. Dincolo de defecţiuni sau aranjamente previzibile, procesul electoral, remarcă observatorii, s-a înscris în limitele unui normal tipic Rusiei, imperiu cu o democraţie specifică şi care nu poate fi evaluată după criterii occidentale.

 Ne place sau nu, avem sau nu resentimente istorice, Rusia trebuie privită cu luciditate şi cu ochii la viitor, la interesele noastre naţionale pragmatice. Ceea ce n-am făcut în ultimii ani, în care am tot zădărât fără rost Ursul (lac rusesc etc), cu consecinţe economice, mai ales în domeniul energetic şi în cel comercial general, din cele mai proaste. Putin se reinstalează oficial la Kremlin, pentru cel puţin încă un mandat. Pentru Rusia, dar şi pentru restul omenirii, asta înseamnă o nouă etapă. 

"Ţarul" a şi definit, în campanie, cursul. Vrea să facă din Rusia o solidă putere economică şi, deopotrivă, una militară. A promis dublarea salariilor, triplarea veniturilor militarilor şi refacerea complexului militaro-industrial, ceea ce va duce la crearea de locuri de muncă. Putin e hotărît să reinstaleze Rusia în loja marilor puteri mondiale. Or fi promisiuni electorale, dar uriaşele resurse ale Rusiei le conferă consistenţă şi trebuie tratate cu seriozitate de către o ţară care se învecinează practic cu imperiul de exact 200 de ani. Şi ai cărei guvernanţi parcă sunt bucuroşi că relaţiile sunt efectiv îngheţate. 
Reînscăunarea lui Putin  - ar fi fost mai potrivit un ultranaţionalist ca Jirinovski sau un comunist ca Ziuganov ?! - trebuie privită de guvernanţii de la Bucureşti cu toară seriozitatea şi chiar prudenţa, prin prisma intereselor practice, de ordin economic, pe care le avem. Rusia şi evoluţiile sale trebuie evaluate cu o minte proprie şi limpede, fără ranchiuni personale şi ţâfne anapoda, fără ambasadori care să ne dicteze mişcările. Politica românească trebuie gândită la rece şi cu simţul perspectivei la Bucureşti. Nu la Washington, nu la Moscova. Aşa cum fac marile cancelarii europene, Berlinul, în primul rând, care nu-şi permit să ignore, sau să întărâte sau să persifleze colosul răsăritean. 

Apropo, e greu de aplaudat ideea lui Traian Băsescu care, chiar în ziua în care se anunţa victoria lui Putin, s-a dus parcă ostentativ să viziteze nava de foraj a trustului american ExonMobil. Deoacmdată, rezervele de gaz descoperite în Marea Neagră sunt la mii de metri adâncime, vor fi exploatate abia peste nişte ani, iar dacă va fi iarăşi semnat un contract păgubos ne vom alege cu gaze cât pentru o butelie. 
Până una, alta, depindem de Gazprom-ul lui Putin, plătim cel mai mare preţ şi nu învăţăm nimic din politica flexibilă a celorlalte ţări din UE. Umorile cotroceniste, care au determinat acţiuni sau inacţiuni culpabile la Palatul Victoria, ne-au costat (ca şi raporturile neprofesioniste cu China, cu mari ţări arabe) enorm pe plan economic. Pierderi care, însă, nu s-au răsfrânt asupra celor responsabili, ci tot asupra populaţiei, a costului vieţii.