Boc pleacă. Austeritatea rămâne?

Premierul şi-a anunţat ieri de­mi­sia. Discursul lui de adio, rostit în faţa Guvernului, nu a lămurit mo­ti­vele gestului său. Explicaţia avan­sată de Emil Boc nu are nici o noimă: "Am luat această decizie pentru a detensiona situaţia po­litică şi socială din ţară, dar şi pentru a nu pierde ceea ce românii au câş­tigat cu atâta suferinţă, şi anu­me stabilitatea economică a ţării".

Să fim serioşi, nu presiunea stră­zii l-a scos pe Boc din Palatul Vic­toria. Prognozele meteo îi mai ofe­reau cel puţin câteva săptămâni de respiro. Atunci, de ce s-a ho­tă­rât premierul să demisioneze? Tocmai acum, când "România

s-a însănătoşit din punct de vedere economic". Bilanţul triumfalist, re­luat la sfârşitul ultimei şedinţe de gu­vern, nu prosteşte pe nimeni. Nici retorica de tip "maurul şi-a fă­cut datoria, maurul poate să moară".

În realitate, "demisia" premierului a fost hotărâtă la Co­tro­ceni. Iar semnalele deveniseră cla­re încă de la sfârşitul săptămânii tre­cute. Nu, nu criticile unor fruntaşi PDL au pecetluit soarta Exe­cu­tivului. Declaraţiile acide ale lui Bla­ga, Olteanu sau Preda nu re­pre­zentau vreo noutate şi nu în­sem­nau mare lucru. Toată lumea ştia că mandatul primului mi­nistru nu se termină până nu cântă doamna blondă. Când Elena Udrea a început să vorbească despre nevoia de schimbare, Emil Boc şi-a dat brusc seama că îl munceşte gândul retragerii. În cuvântarea sa de ieri, a reluat aproape cuvânt cu cuvânt teza enunţată de favorita preşedintelui: "E momentul să lăsăm locul unui nou Guvern, care să fie mai po­pular, fiindcă nu mai are de luat măsuri de austeritate".

Dar, desigur, austeritatea nu se încheie o dată cu plecarea lui Emil Boc. Chiar el ne explica mai deunăzi că, în contextul in­ter­na­ţio­nal dificil, oricine ar veni la con­du­cerea României va fi obligat să perpetueze curba de sacrificiu. Nici măcar liderii Opoziţiei nu l-au contrazis pe această temă. Atunci, de ce a ales premierul să-şi încheie mandatul cu o nouă min­ciună sfruntată? Doar aşa, pentru unitatea stilistică a gu­ver­nării? Sau aceste cuvinte sunt, de fapt, semnalul că puterea va arunca acum toate resursele statului în lupta electorală? Punând între paranteze, timp de câteva luni, orice rezerve de prudenţă, pentru a-i convinge pe români că, în sfâr­şit, trăiesc bine. A doua ipoteză pare mai plauzibilă.