Box la Bucureşti: Cine a câştigat, cine a pierdut?

Deşi nu sunt expert în comunicare, ştiu foarte bine că trebuie să ai un produs solid, bine gândit, înainte să te apuci să-i faci publicitate. Altfel comunici despre nimic. Ideea de a-l sprijini pe Lucian Bute să boxeze acasă, în faţa unui public de conaţio­nali, e generoasă şi firească. Restul desfăşurării administrativ-financiare iese din firesc.

Eu cred că demersul ministerului condus de doamna Udrea trebuia să urmărească scopul simplu şi direct: Bute să boxeze acasă. Asta înseamnă să respecţi faptul că ai un mare campion născut, din păcate, fără mari merite ale sistemului de management sportiv de acasă, să oferi românilor un spectacol bun şi să obţii, de ce nu?, beneficii colaterale de imagine.

Utilizând bani „de la stat”, doamna Udrea s-a simţit însă datoare să afişeze întreaga desfăşurare pugilistică drept un demers pentru promovarea turismului în România şi a României, în general, sub simbolul afurisitei de frunze care a făcut să curgă atâta cerneală în ultima vreme. E evident pentru oricine că cei care se uită – cu bere, suc şi popcorn –, la o gală de box nu caută idei pentru destinaţii de vacanţă. Mai mult, ce ar putea spune semnificativ o ase­menea gală despre România? Că are o sală cât de cât potrivită? Că are curent electric să o lumineze cum trebuie? Că are oameni iubitori de sport? Că are un mare campion? Câţi dintre dumneavoastră consideraţi asta semnificativ atunci când vă pla­nificaţi concediul?

Hai să ne uităm puţin la turiştii străini care vin în România. Cifrele oficiale spun că numărul lor ar fi crescut cu zece procente anul acesta, pe primele şase luni. Dar aceleaşi cifre mai spun că, mai mult de jumătate din străinii care intră, ies imediat; nu dorm aici. Adică nu sunt turişti. Sunt majoritar maghiari sau bulgari care practică micul trafic de frontieră, vin la shopping sau pentru mici afaceri. Această realitate nu poate fi schimbată organizând un meci de box sau douăzeci de meciuri.

Ceea ce vreau să spun este că avem de a face iarăşi cu pompierism imagologic. Doamna Udrea şi partidul său au observat că românii cu drept de vot doresc firesc un meci al lui Bute în România. În loc să facă posibil aşa ceva şi punct, au pus la cale o construcţie complicată prin care banii sunt justificaţi de interese înalte, cu bătaie lungă.

Grija pentru sport nu are nici o le­gătură cu toate astea. Echipe olim­pice ilustre s-au dizolvat. Altele sunt în situaţii-limită. Gimnastica, vă mai aduceţi aminte că am avut aşa ceva trei decenii, la cel mai înalt nivel? Dar handbalul feminin care se pră­buşeşte la nivel de club, tot din motive financiare? Nu se face nimic pentru că, electoral, beneficiul nu e relevant.

Cred că trebuie să ieşim, în sfârşit, din perioada când „imaginea” ţării se făcea cu persoane împinse în faţă. Foarte respectabile, de altfel. Nadia. Gică. Ilie. N-am fost capabili să naştem prea multe asemenea personalităţi sportive în ultimele două decenii. Facem propagandă pentru prezent cu construcţii imagologice din trecut?

Şi pentru turişti, şi pentru investitori ar fi mult mai utilă poate ima­ginea unei ţări în care există o anumită încredere între oameni, între oameni şi instituţii. Credibilitatea externă apare atunci când viaţă în ţară se desfăşoară în normalitate. O ţară în care normalul şi calmul sunt legea. Într-o asemenea ţară vin şi turiştii, vin şi banii. Turismul în România este deocamdată o insulă politică. Pentru străini, din păcate, vor continua să conteze.

Felicitări şi carieră lungă, Lucian Bute! Un coleg de guvern al doamnei Udrea ar fi putut spune că, alături de domnul Funeriu, Lucian Bute este şi el „un pribeag care a venit să facă ceva pentru ţara lui”.