Bucureştiul zburător

MIZE ŞI CRIZE ROMÂNEŞTI
Victoria lui Sorin Oprescu la Primăria Capitalei este incontestabilă. Breşa independentului cu state politice vechi cît jumătate din viaţa sa fizică s-a lărgit atît de mult, încît orice discuţie referitoare la cît de independent va fi sau nu primarul general nu mai are relevanţă.

MIZE ŞI CRIZE ROMÂNEŞTI
Victoria lui Sorin Oprescu la Primăria Capitalei este incontestabilă. Breşa independentului cu state politice vechi cît jumătate din viaţa sa fizică s-a lărgit atît de mult, încît orice discuţie referitoare la cît de independent va fi sau nu primarul general nu mai are relevanţă.

Sorin Oprescu s-a relansat politic şi are un potenţial exploziv în acest moment. Victoria sa este una eminamente personală, sprijinită de o conjunctură a subteranelor politicii dîmboviţene, care l-a favorizat. Bucureştenii au vrut un tip de-al lor: teatral şi maliţios, impetuos şi băşcolios, gălăgios şi fără complexe. Acesta este Mitică de Bucureşti, căruia doctorul i-a oferit o oglindă măgulitoare. Patru ani de acum înainte Capitala va fi condusă de o beizadea get-beget bucureşteană. Care s-a născut cu succesul în scutece, care a făcut carieră profesională şi politică avînd norocul la degetul mic şi care va trebui să dea Bucureştiului pe măsura statutului privilegiat pe care urbea i l-a acordat.

Versatilitatea personajului politic Sorin Oprescu va fi probabil cea mai temută armă a celui care a deschis intempestiv calea independeţilor politici la vîrf. Partidul genitor – PSD-ul – îşi va plăti în curînd datoriile pe care le-a acumulat în relaţia cu Oprescu. Pentru că doctorul nu pare să uite uşor şi nici să treacă cu vederea ofensele şi umilinţele la care a fost supus într-un trecut nu tocmai îndepărtat.  

Potenţialul de creştere politică a lui Sorin Oprescu îngrijorează deopotrivă pretendenţii la şefia PSD, dar şi pe şefii celor două partide importante – PNL, şi PD-L –, respectiv CP Tăriceanu şi, cu voia dumneavoastră, T. Băsescu. Noul primar general şi fost vicepreşedinte PSD va face tot posibilul să îşi ţină ancora de partid în propria curte – la Independentu –, pînă cînd se va ivi oportunitatea de a o arunca în ce curte vrea el.

Ecuaţia alegerilor parlamentare de la toamnă, dar şi a celor prezidenţiale din 2009 se complică cu un personaj ale cărui intenţii nu sînt uşor de ghicit. Oprescu poate încuraja o puzderie de independentişti să îşi ia soarta electorală în doar cele două mîini proprii. Dacă exemplul lui va fi urmat cu succes de alte candidaturi independente la nivel naţional, povestea stabilităţii politice pe structuri exclusive de partid se va dezumfla imprevizibil. Iar dacă la toamnă independenţii vor trece de masa critică şi se vor constitui într-o mişcare consistentă la nivel naţional, candidatura lui Sorin Oprescu la prezidenţiale va fi sigură.

Cînd Sorin Oprescu va începe să învîrtă deasupra capului ancora politică, spre a o înfige acolo unde e mai multă lume adunată, bună de votare, Bucureştiul va zbura în direcţia indicată de doctor. Politic vorbind, zborul ancorei politice a lui Oprescu se va transforma în cea mai mare furtună pe care Palatul Cotroceni o va înfrunta deasupra imensei proprietăţi. Cu autostrada zburătoare sau nu, Sorin Oprescu poate ateriza la anul pe gazonul prezidenţial. Şi să stea acolo vreo cinci ani. Dacă domnul doctor va avea timp şi pentru ceva administraţie pentru bucureşteni, vom afla în curînd.