Califii cei hoţomani şi eunucii lor preferaţi

PAPORNIţA CU iNţELEPCIUNI
Romănia democratică a mai trecut ieri peste o tură de pus ştampila. A nu ştiu căta dintr-o serie incepută după ce ne-a lovit brusc democraţia pe trecerea de pietoni a veşniciei Universului, penultima inaintea viitoarei consultări populare. Numai că, de această dată, imensa majoritate a poporului la care se intoarce periodic Traian Băsescu, intr-o lipsă de imaginaţie deja obositoare, habar n-are care-i chichirezul. Pentru că electoratul a fost, de această dată, chemat la urne, pe un frig de crapă pietrele, atăt pentru a-şi alege europarlamentarii, demers care-l mănă-n luptă pănă spre limita durerii la cozoroc, căt şi in vederea satisfacerii subitei dorinţe a şefului statului de reformă a clasei politice. Iar la pachet, spre exemplu, interesul publicului telespectator pentru dezbaterea acestor teme a fost cvasiinexistent din motive care se pot diseca la nesfărşit in căutarea pietrei filosofale.


Democraţia costă, perfect adevărat. Ultima tură de vot dublu ne-a scos, spre exemplu, tuturor, din buzunare, insumat, căteva zeci de milioane de euro; cu rezultate măcar discutabile. Istoria ultimului secol ne arată că legendarul şi căntatul spaţiu carpato-danubiano-pontic suferă ori pe motiv de paranoia unor conducători care se simt stăpănii destinelor şi pun de-o dictatură in numele poporului, ori de excese de democraţie. Aşa suntem noi, romănii, condamnaţi la extreme. Probabil că nu ştim cum, că nu avem in gena noastră abilitatea de a fi normali, undeva la jumătatea călduţă a dezvoltării pe spirala fără de sfărşit a istoriei.


Cu ce ne alegem după dubla ştampilare de duminică? In perspectiva concretului, dacă tot ne-a plăcut să ne fălim cu aderarea la spaţiul comunitar european, cu nişte parlamentari de Bruxelles şi Strasbourg validaţi de voinţa populară, atăta cătă s-a putut strănge pe scărba asta generală. E drept că am avut şi pănă acum unii, de probă, al căror clamat defect era că nu trecuseră prin examenul votului, ci au ajuns acolo pe bază de nominalizare de la stăpănirile de partid. De-acum vom fi reprezentaţi legitim la nivel de grupuri politice europene, nu de ţară, e bine de subliniat asta de nişte cetăţeni nici mai mult, nici mai puţin onorabili. Numai că ei au fost impinşi pe listele electorale, in poziţii eligibile, din motive ce se intind pe un palier care incepe cu dorinţa de a scăpa de incomozi şi se termină cu veşnica răsplată oferită de califul generos eunucului său preferat.


In privinţa reformei clasei politice, rămăne cum s-a stabilit. De azi incolo va continua, pănă la viitorul scrutin, sfărtecarea reciprocă intre partide intru acapararea in folos privat a beneficiilor guvernării. Nevorbitul Jucător va ocupa, ca de obicei, postul moţului de la bască, strigănd din toţi bojocii "Jos corupţia, oligarhii, mogulii şi guvernul ticăloşit". In aceeaşi notă a previzibilului care caracterizează viaţa politică romănească, rivalul său, Manechinul incasator, va continua să se agaţe cu disperare de o putere pe care probabil n-o va mai intălni vreodată-n viaţă, intr-o rezistenţă de un eroism politic cel puţin bizar, cu sau fără sprijinul fostului duşman comun şi roşu de pe vremea romantismului gecilor portocalii.


Scopul comun, pe care fiecare incearcă să-l atingă cu prosibilităţile proprii, este controlul caşcavalului bugetar. Pentru că in asta constă, stimaţi cititori, iertat fie-mi excesul de pragmatism, exercitarea puterii. Şi se-ntămplă oriunde pe Planeta Pămănt. Diferenţa o face doar faptul că la unii, mai avuţi şi prezumtiv mai fericiţi decăt noi, jaful bugetar e mai la fereală şi se face după reţeta "puţin din mult". Ai noştri demnitari, ca brazii, ieşiţi odată cu noi cu foamea-n găt după seceta unei dictaturi de jumătate de secol, dar ceva mai orientaţi, au schimbat, insă, proporţiile raptului. Dat fiind că mandatele lor sunt efemere şi repetabile doar prin excepţie de la regulă, ei merg pe mai sigurul "mult din puţin". Şi vor continua s-o facă, indiferent din ce parte a eşichierului politic vin sau cum sunt aleşi, de-acum şi pururea, in vecii vecilor, amin…