x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Capriciile cutremurului îi omoară pe unii şi îi „amnistiază” pe alţii

Capriciile cutremurului îi omoară pe unii şi îi „amnistiază” pe alţii

de Florin Condurateanu    |    13 Dec 2018   •   08:20
Capriciile cutremurului îi omoară pe unii şi îi „amnistiază” pe alţii

Destinul cu hachiţele sale împinge mâna unora să dea zaruri păguboase, pe alţii îi dirijează să rostogolească zarurile spre numere câştigătoare. Aceste jocuri ale hazardului pot decide chiar viaţa sau moartea, unii iau hotărâri salvatoare, alţii aleg acţiuni care pur şi simplu îi îngroapă. Într-o seară de martie a anului 1977, an de doliu, se zdruncină pământul şi cutremurul plantează în cimitire cruci pentru peste o mie de oameni. În acelaşi bloc de la Universitate, locuiau Toma Caragiu, Doina Badea, Romulus Rusan, soţul Anei Blandiana. Toma Caragiu, la acea oră de 9 seara, plimba de regulă căţelul, chiar până la Cişmigiu. În seara prăpădului, amână scoaterea căţelului afară, aşteptând un telefon de la nevastă, care nu suna căci doamna era la munte cu un iubit. Coboară de la un etaj superior prietenul lui, talentatul realizator de emisiuni de divertisment de la TVR, Alexandru Bocăneţ. Se aşază la o ceaşcă de cafea şi un “degetar” de tărie şi, la prima zguduitură, aleg cea mai proastă soluţie, paşaport spre moarte: fug pe scări. În apartament, căţelul nu păţeşte nimic, paharele nu se sparg, cei doi români excepţionali, Caragiu şi Bocăneţ sunt găsiţi după câteva zile sub tone de moloz. Scriitorul Romulus Rusan se afla în pat, nu înţelege ce se întâmplă cu zguduiturile, se agaţă cu mâinile de pat şi cade cu etajul 7 până la etajul 2, la Caragiu. Are inspiraţia să nu întreprindă nimic şi lasă soarta să-l protejeze. Peste el cade o bibliotecă, îl apără ca un scut de prăbuşirea unei grinzi de beton, iar deasupra cade un colţ al camerei, care se constituie ca un cort dur protector. Vaietele pe care le aude din mormanul de dărâmături se sting pe rând, oamenii mor. Aude vocea unui lăcătuş de la tramvaie, care striga să descopere dacă cineva mai răspunde. Acesta îl aude pe Rusan, aduce peste o oră o lanternă, clinteşte grinda de pe mână şi colţul camerei de pe picior şi îl salvează pe scriitor după 5 ore de stat în menghina zidurilor prăbuşite. L-a „amnistiat” soarta. Marea cântăreaţă Doina Badea coboară din bloc să plece la un spectacol, ajunge pe trotuar şi simte că inima îi cere să fie alături de cei doi copii. Urcă iarăşi în apartament şi moare alături de micuţi şi de soţ. Romancierul Alexandru Ivasiuc are poftă de o savarină şi pleacă spre cofetăria Scala, unde e zdrobit de zidurile blocului de pe Magheru. Acasă la el tencuiala nici nu s-a crăpat.

 

×
Subiecte în articol: cutremur