Căpuşele ne dărâmă recordurile

Lui Nicuşor Dan i-a crescut părul la voia întâmplării. A crescut şi iarba ca într-o stepă uitată de lume şi prin parcuri, şi pe spaţiile verzi ale Bucureştiului, iar aspectul acesta de neîngrijire al Capitalei va face o rea impresie străinilor ce vor veni pentru meciurile Europeanului găzduite de noi. Prin vegetaţia lăsată de izbelişte roiesc căpuşele, şobolanii şi ţânţarii, nu au a se teme că nu s-a mai făcut dezinsecție, deratizare. 

Dar, iată, surpriză nedorită, Căpuşă, bătăiosul fundaş foarte tânăr crescut de Hagi şi împrumutat la Chindia Târgovişte, e debutat de Mirel Rădoi tocmai în partida amicală cu Anglia. Introdus spre sfârşitul meciului în locul inimosului Sorescu, tinerelul Căpuşă din prea mult entuziasm l-a atacat ca la Mărăşeşti - „p-aici nu se trece!” - pe atacantul englez, în teritoriul minat al careului. S-a dictat penalty, al doilea, şi noroc cu eroul Niţă, portarul, care a zăgăzuit iarăşi scorul, ca să nu ia proporţii. Cu toate că naţionala Angliei, chiar dacă fără marile ei vedete, dar cu fotbalişti de primă ligă, ne-a presat cu ofensiva ei de imperiu şi în ale fotbalului, înfrângerea s-a limitat doar la 1-0 prin penalty-ul marcat de lăudatul Rashford, de 100 de milioane, vitezit, dar şi recordman de scuipaţi pe minut. 

Naţionala Angliei nu ne mai bătuse de 51 de ani, nu ne-au învins de mai mult de jumătate de secol şi recordul meritoriu a căzut prin preaplinul de elan, dar şi prin  puţinătatea de experienţă a debutantului Căpuşă. În rest, ca la rodeo, selecţionerul Rădoi nu se dă jos din şaua strategiei lui de a miza pe ofensivă, lăsând de multe ori apărarea la voia versului de cântec „de ţi-ar spune poarta ta câte nopţi am plâns cu ea!”. În partida cu englezii, naţionala noastră a jucat ceva mai bine, s-a întrezărit o concepţie de joc - e drept, cam adolescentină prin curaj al ofensivei -, dar  n-am ieşit cu fruntea în pământ. Totuşi, nu se înţelege de ce este aşa palid Stanciu, care excelează la formaţia sa din Praga, la naţională pare fără sare şi piper. În rest, continuă seceta de atacanţi. Alibec rămâne răsfăţatul cu toane, Ivan fuge ca un iepure, dar e dărâmat de stoperii vlăjgani. Cu Dumnezeu înainte!