Căteva adevăruri dureroase

Italienii au uitat că romănii sunt, inainte de toate, ca şi ei, cetăţeni europeni. Prezenţa romănilor in Italia, justificată de calitatea de cetăţeni europeni, a fost imediat percepută ca o intruziune.

Sunt evenimente pe plan intern şi internaţional inzestrate cu forţa de a revela, asemenea unei puternice lumini de magneziu, realităţi pe care nu le-am bănuit sau n-am indrăznit să le dăm pe faţă, paralizaţi cum suntem de noua ipocrizie mondială impusă de principiul corectitudinii politice. Un asemenea eveniment il constituie afacerea Mailat, după numele cetăţeanului romăn de etnie rromă, acuzat de violarea şi uciderea unei italience. Decretul-Lege adoptat căt ai clipi de Guvernul italian, declanşarea expulzărilor in lanţ, condamnarea lui Romulus Mailat de presa din Peninsulă in dispreţul prezumţiei de nevinovăţie, poziţia ipocrită a Bruxellesului, reacţiile presei romăneşti, ale clasei politice şi, in general, ale societăţii noastre - sunt tot atătea fapte din care se pot extrage căteva adevăruri mai mult sau mai puţin dureroase:


1) Italia e văzută de pe malurile Dămboviţei ca o ţară mult mai avansată decăt Romănia pe poteca modernităţii. La o adică, italienii trec drept occidentali pentru noi, cei din Est. De aici tendinţa de a le imprumuta spiritul critic, discernămăntul, refuzul generalizării pripite şi, mai ales, al gestului izvorăt din emoţii de moment. A fost insă suficientă diversiunea Mailat, bine regizată şi bine intreţinută de presa italiană, pentru ca toată această imagine a societăţii din Peninsulă să se facă ţăndări. Supusă unui reflex pavlovian, societatea italiană a inghiţit pe nemestecate tot ce i-a livrat presa, care, la răndu-i, a inghiţit pe nemestecate tot ce i-au livrat autorităţile. In consecinţă, doar pe baza celor susţinute de autorităţi, un cetăţean a fost declarat violator, criminal şi jefuitor, intr-un cuvănt un monstru. Nici vorbă de prezumţia de nevinovăţie, de dreptul la o judecată corectă, de minima verificare a faptelor, pentru a vedea dacă sunt sau nu adevărate. O reacţie care nu deosebeşte societatea italiană de azi de una tribală. In astfel de imprejurări revine elitei - intelectuale, politice, gazetăreşti să intervină pentru a reaminti populaţiei existenţa standardelor moderne. In Italia, de-a lungul intregii afaceri, nu s-a auzit o voce in stare să atragă atenţia că unui om, fie el şi unul acuzat de crimă, i se incalcă drepturile cele mai elementare. Mult mai important, societatea italiană a purces rapid la generalizări grosolane, identificănd pe Romulus Mailat cu etnia rromă şi etnia rromă cu intregul popor romăn. De aici acuzaţii xenofobe, etichetări absurde, gen, romănii sunt criminali, cărora nu li s-a dat nici o replică din partea elitei. Ce ne spune aceasta? Că intr-un moment de criză, o societate cu pretenţii de a fi modernă, civilizată se poate intoarce rapid la primitivism, la barbarie. Criza declanşată de infracţiunile romănilor nu e una majoră, in stare să clatine serios confortul occidental. Ce se va intămpla dacă Europa va fi zguduită de o criză economică majoră. Intoarsă la primitivism, societatea europeană va uita rapid toate valorile umaniste cu care ne se măndreşte acum?!


2) Romănii din Italia sunt, de la 1 ianuarie 2007, cetăţeni europeni. Sub acest semn ei sunt aceiaşi ca şi italienii. Şi cu toate acestea, pe parcursul crizei nu s-a vorbit o clipă de cetăţeni comunitari, ci de romăni. Italienii au uitat că romănii sunt, inainte de toate, ca şi ei, cetăţeni europeni. Prezenţa romănilor in Italia, justificată de calitatea de cetăţeni europeni, a fost imediat percepută ca o intruziune. In locul unei inăspriri a legilor, in aşa fel incăt romănii să fie sancţionaţi in calitate de locuitori ai Italiei europene, s-a dat un Decret-Lege prin care romănii sunt expulzaţi. Literatura inchinată Uniunii Europene, nu prea deosebită in clişee de cea dedicată Lagărului de democraţie populară, face mare caz de desfiinţarea graniţelor, de existenţa unei familii europene. Criza a arătat că la nivelul populaţiei această conştiinţă nu există. In doi timpi şi trei mişcări, italienii şi-au reamintit că sunt italieni şi că romănii sunt romăni. Adevărul dureros care a ieşit la iveală: Măreaţa construcţie europeană e una artificială, la nivelul politicienilor. La nivelul maselor ea nu există.


3) De 17 ani, in Romănia se face mare caz de integrarea rromilor. Politicieni, jurnalişti evită să folosească pănă şi cuvăntul ţigan, considerăndu-l drept rasist. Criza a arătat insă că aceste atitudini nu exprimă o mutaţie la nivelul conştiinţei. In continuare, nu numai cetăţenii simpli, dar şi elita nutresc o ostilitate faţă de rromi. Prima grijă a elitei de la noi a fost de a se delimita rapid de rromi, punănd un accent deosebit pe faptul că autorii infracţiunilor nu sunt romăni, ci rromi. Aceeaşi poziţie s-a inregistrat şi in cazul Romulus Mailat. Dacă acesta ar fi fost romăn, mai mult ca sigur politicienii şi jurnaliştii de la noi i-ar fi acordat prezumţia de nevinovăţie. Fiind insă rrom l-au considerat capabil de ororile de care e acuzat. Sunt căteva adevăruri dureroase la care ar trebui să medităm. Dar cine are timp de meditaţii intr-o Romănie a permanentului scandal politic?!