Ce-a căutat românul în Cipru

Situaţia din Cipru e benefică pentru economia românească, a declarat, săptămâna trecută, fostul ministru al Controlului Ionel Blănculescu, la ZF Live. „Tot ce înseamnă flux gri de bani în România reprezintă peste 80% ca destinaţie Cipru”, a adăugat el. Cu alte cuvinte, ce bine că FMI, UE şi BCE îi jefuiesc pe deponenţii din Cipru şi combat astfel prin ricoşeu evaziunea fiscală din România. Alţi economişti au susţinut că taxarea depozitelor constituite la băncile din Cipru va transforma România şi sistemul ei bancar într-un paradis de refugiu pentru investitori, care ne vor inunda patria cu capitaluri speriate. Nu de aceeaşi părere pare să fi fost guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, care a părăsit în grabă o conferinţă a Clubului de la Roma pentru a se ocupa de moneda naţională, care s-a depreciat continuu de la debutul haosului cipriot.

Ceea ce nu conteneşte să mă surprindă e că tot aparatul de propagandă economică perorează despre întoarcerea banilor din Cipru şi nimeni nu se întreabă de ce au plecat. E suficient însă să revedem declaraţiile mai vechi ale lui Isărescu şi se face lumină şi în această privinţă. „Dacă vom continua cu un sistem fiscal care te împovărează, îţi scoate ochii din cap şi-ţi dă o singură şansă, să faci evaziune fiscală, nu putem spera la dezvoltarea pieţei de capital din România”, a explicat guvernatorul BNR.

Aşadar consultanţii români se mărginesc să arate spre capra vecinului cipriot uitând să spună că la doi-trei ani de la majorarea TVA, CAS şi a taxelor pe proprietate nu mai creşte nimic. Iar asta în condiţiile în care românii nu au avut din prima apetit să cumpere din economia subterană. Iniţial, costurile suplimentare au fost suportate prin „tragerile” din cardul de credit ori din overdraft-ul ataşat cardului de salarii. Cardurile au permis oamenilor să plătească nişte costuri pe care nu şi le puteau asuma în lipsa banilor luaţi cu împrumut, „validând” nivelul majorat al taxării. Ulterior s-a dovedit însă că riscul de credit e mare când oamenii iau împrumuturi la dobânzi înalte numai ca să supravieţuiască. După ce debitorii au ajuns pe „lista neagră” a Biroului de Credit, singura soluţie a rămas economia subterană.

Şi acum după ce i-am combătut pe agitatorii economici care nu scot vreo vorbă de cât de ostil e mediul de afaceri românesc, ci doar de cât rău e în Cipru, trebuie remarcat că există deja un paradis „second hand” în imediata noastră vecinătate. Bulgaria taxează veniturile cu o cotă unică de 10%, nu de 16%, aplică o taxă pe valoarea adăugată de 20%, nu de 24%, percepe contribuţii sociale de 29%, nu de 44% şi impozitează dividendele cu 5%, nu cu 16%. Iar ca urmare a regimului fiscal puţin opresiv românii nu se sfiesc să-şi înmatriculeze maşinile acolo şi să-şi cumpere case. De ce n-ar alege paradisul fiscal bulgăresc şi capitalurile speriate din Cipru şi s-ar întoarce într-o Românie unde mediul de business care le-a alungat nu s-a schimbat deloc?