Celelalte cuvinte

JURNAL DE ROMÂNIA

Au apărut ca un sunet de lumină într-o tăcere lungă şi cenuşie, în acel întuneric tîrziu, care încet-încet ne cuprindea pe toţi, muzica lor suna ireal, parcă nu era adevărată şi asta o făcea misterioasă, stăteam cu coperta primului lor disc de vinil în mîini şi o întorceam pe toate părţile, o citeam de la prima literă pînă la ultima, de la primul cuvînt pînă la ultimul, citeam celelalte cuvinte printre rînduri, doar-doar voi descoperi un secret neştiut de nimeni care să-mi dezvăluie de unde venea muzica lor ne­maiîntîlnită, nemaiauzită, nemaipo­me­nită, platanul învîrtindu-se odată cu noi în jurul lumii, muzica lor ameste­cîn­du-se în noi ca un drog uşor, boxele cu fi­re­le ducînd în plex şi în ini­mă, în­dră­­gos­tiţi pînă la ultima fibră de celelal­te cu­vinte ca de cea mai frumoasă şi ne­ştiută femeie, cu golul în stomac şi tea­ma că ar putea intra în orice secundă pe uşă, mu­zica lor urcînd şi coborînd în noi, traversîndu-ne de la est la vest, de la tîmplă pînă-n capul pieptului, celelalte cuvinte cutreierîndu-ne, şi cucerin­du-ne, rupîndu-ne de lume şi gravitînd ca un satelit în jurul propriului vis şi ex­taz, şi discul de vinil învîrtindu-se la ne­sfîrşit cu celelalte cuvinte, topindu-se şi contopindu-se cu acul pick-up-ului de la început la sfîrşit, de la sfîrşit la înce­put, un sfîrşit e un înce­put, eram în transă, eliberaţi de noi înşine, invadaţi şi cuce­riţi de muzica lor ca un teritoriu imaginar şi totuşi, în carne şi oase, posedaţi de celelalte cuvinte pînă la ultimul cu­vînt, erau lumea noastră necucerită şi cucerindu-ne, muzica lor răsunînd în noi atunci ca şi acum, după mai bine de douăzeci de ani, răscolindu-ne, ţinîndu-ne în viaţă, între viaţă şi vis, între vis şi realitate, eram în transă şi aşa am rămas, celelalte cuvinte sunt în noi...