x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Cine sapă groapa altuia, în vremea coronavirusului, știți unde ajunge?...

Cine sapă groapa altuia, în vremea coronavirusului, știți unde ajunge?...

de Serban Cionoff    |    16 Apr 2020   •   16:39
Cine sapă groapa altuia, în vremea coronavirusului, știți unde ajunge?...

Și-a dat, în fine, seama și președintele Klaus Iohannis ce ecouri a avut în conștiința publică funestul mesaj pe care ni l-a transmis Miercurea Mare: „Stați acasă! Altfel, după Paști vom avea înmormântări!” Așa că, azi  la prânz, pe un ton mieros nevoie mare, a venit în fața națiunii cu această foarte lăcrimoasă zicere: „Haideți să facem împreună un efort, ca să putem fi, din nou, cât mai aproape de familiile noastre”.

 Evident, prin termenul „efort”, domnia sa înțelegând restricțiile severe care rămân valabile după ce Parlamentul a aprobat decretul prezidențial prin care se prelungea, pentru încă o lună, starea de urgență instituită la jumătatea lunii martie. Sincer să fiu, m-aș fi așteptat ca măcar acum, în Săptămâna Mare, cel care pe care Legea Supremă în numește Președinte al tuturor românilor, să renunța la plătit polițe și la răfuieli politicianiste. M-am înșelat amarnic, fiindcă și acest nou discurs rostit în fața camerei de luat vederi de la Palatul Cotroceni abundă în acuzații cu o țintă precisă, parșiv drapate în dosul unor formulări pe cât de patetice pe atât de bombastice. Discurs al cărei reală finalitate și intenție propagandistică o găsim în următoarea frază: „Criza actuală e gestionată de un guvern care îi lasă pe profesioniști să își facă treaba”.

 Perfect de acord cu dumneavoastră, domnule președinte, numai că depinde la care anume profesioniști vă referiți și despre ce treabă pe care trebuie să îi lăsăm să o facă este vorba în propoziție? Vă referiți la diversiunea cum că niște primari- evident ai PSD- vor să facă din Sfânta Sărbătoare a Paștelui Ortodox o zi de anarhice mișcări de stradă? Aberație pe care a lansat-o ministrul Marcel Vela, căruia i s-a cerut să producă dovezi dar nici până acum nu a făcut-o. Sau vă referiți la trimiterea, pe bandă rulantă, în Germania, la recoltat sparanghel, a muncitorilor sezonieri, operațiune în care, după cum se dovedește, ar fi implicate firme apropiate atotputernicului Gheorghe Flutur. Una și aceeași persoană cu președintele  Consiliului județean Suceava, cel care, tot cu temeinice dovezi, este considerat răspunzător pentru dezastrul de la Spitalul județean și pentru încă alte foarte grave nereguli care au făcut din această minunată zonă istorică Lombardia România în vremea coronavirusului. Iar, dacă tot am pomenit numele îndelung controversatului Marcel Vela, nu cred că putem  trece nici peste catastrofala comunicare interinstituțională care și-a produs efectele în cazul acordului dintre Ministerul de Interne și Biserica Ortodoxă Română. Acord care, după ce a fost dat publicității, a trebuit să fie schimbat, pe ici pe acolo, prin punctele esențiale după ce președintele Klaus Iohannis s-a opus în mod categoric. Lipsă de comunicare interinstituțională care, în fapt, se datorează unui conflict Iohannis-Ludovic Orban- Marcel Vela, care depășește, de-acum, condiția unui conflict personal și se arată a fi unul între trei instituții cheie ale statului. Acestea ar fi doar câteva contra-argumente foarte solide pentru a privi cu mare prudență judecățile și partizanatul domnului președinte. Iar lista lor poate fi extinsă, dând,astfel, foarte multă dreptate celor care susțin că, de fapt , noi privim un film cu un alt fel de Titanic al căruia căpitan este chiar președintele Klaus Iohannis. Căpitanul a cărui corabie falnică a fost (re)lansată cu asurzitor tam-tam la europarlamentarele de anul trecut și la prezidențialele de la sfârșitului aceluiași an,dar pe care aisbergul COVD-19 a lovit-o în plin.

 Trebuie, totuși, să  recunosc, există în discursul prezidențial de azi, și o afirmație cu care sunt de acord. Citez: „Oamenii politici sunt cei care trebuie să se schimbe și să înțeleagă că așa nu se mai poate”. Numai că, și de data asta, se cuvine să operăm conform clasicei distincții a lui Voltaire: „Domnilor, dacă doriți să discutăm, precizați-vă termenii”. Pentru-că depinde despre cine discutăm, adică dacă discutăm despre acei veleitari, pretinși oameni politici, a căror incompetență și necinste a făcut ca România să fie total descoperită în fața amenințărilor pandemiei Coronavirus, deși existau serioase avertismente dar au fost ignorate pentru că domniile lor se gândeau la jocurile de culise ale alegerilor anticipate sau iar ne lăsăm  duși cu gândul în altă parte?  În cazul aceasta, președintele Klaus Iohannis ar trebui să își recunoască, în mod public, partea de vină și să își asume consecințele morale pentru felul dezastruos în care sistemul de sănătate a intrat în confruntarea cu COVID-19.

 Gest pe care, după cum înțelegem și din discursul de azi, domnia sa nu vrea să îl facă, aruncând ,ca de obicei,vina în ograda vecinului de pe cealaltă parte a uliței. Așa cum a făcut-o de mult prea multe ori, deși încep să cred că nu îi va mai fi de mare folos și de data asta. Prilej cu care îmi permit să îi amintesc faptul că în comoara folclorului nostru există un proverb despre urciorul care nu merge de multe ori la apă. Incontestabila dovadă fiind ceea ce spun sondajele de opinie despre cotele de încredere ale populației scumpei noastre patrii în funcție de modul în care principalii actori de pe scena politică au acționat în condițiile crizei Coronavirus. Sondaje despre care sunt covins că  au știință președintele și guWERNanții, dar de ale căror avertismente fug mai ceva decât Necuratul de tămâie. Și nu doar că fug dar și încearcă să ascundă adevărul și să facă din dura lecție a luptei cu COVID-19, o sursă de capital politic și electoral, în speranța că lumea îi va mai crede și de data asta și va pune tot răul numai și numai în spinarea unor anumite partide și persoane publice.

 Motiv pentru care, în locul unor demonstrații aplicate- pe care, cu siguranță,președintele Klaus Iohannis și guWERNul său nu vor dori să le accepte!-, vă propun să încheiem tot cu o zicală din comoara folclorului nostru. Știți care, aceea care începe cu „cine sapă groapa altuia…” Acesta fiind începutul, fiindcă despre „cine și unde cade” o să mai discutăm după ce, cu voia Domnului, vom ieși din carantină.

×