Cod portocaliu anticoruptie, sub protectorat UE

Mize si crize romanesti
Sesiunea parlamentara extraordinara convocata la cererea Presedintiei la 13 august, precum si repetarea la 17 septembrie, in lipsa cvorumului, a votului in cazul parlamentarilor anchetati penal ofera parlamentarilor anti-basescieni ocazia sa se mai afunde de doua ori in troaca politica pregatita de Cotroceni. Spre deliciul electoratului spectator. Abilitatea politica a presedintelui face din nou ca subiectul, suculent si perfect mediatizabil, sa fie capitalizat electoral cu eficienta pentru mai tirziu, la posibilele uninominale din toamna.  

Mize şi crize româneşti
Sesiunea parlamentară extraordinară convocată la cererea Preşedinţiei la 13 august, precum şi repetarea la 17 septembrie, în lipsa cvorumului, a votului în cazul parlamentarilor anchetaţi penal oferă parlamentarilor anti-băsescieni ocazia să se mai afunde de două ori în troaca politică pregătită de Cotroceni. Spre deliciul electoratului spectator. Abilitatea politică a preşedintelui face din nou ca subiectul, suculent şi perfect mediatizabil, să fie capitalizat electoral cu eficienţă pentru mai tîrziu, la posibilele uninominale din toamnă.   

Miza pe lupta anticorupţie rămîne capul de afiş al alegerilor parlamentare. Raportul pe justiţie al Comisiei Europene, la care se adaugă intervenţiile recente fără precedent ale doi înalţi demnitari de la Bruxelles în favoarea menţinerii exprese la conducerea DNA a lui Daniel Morar sînt suficiente semnale date, pentru a înţelege ce vrea Europa de la România. Două sînt cele mai importante obiective europene pentru ţara noastră: 1) asanarea în regim spectacular a mediului politic corupt, printr-un instrumentar intern căruia i se ignoră partizanatul politic şi 2) promovarea la vedere a valului portocaliu – presupus mai democratic decît orice altă mişcare politică – lansat cu succes în estul Bătrînului Continent în 2004.

Intenţiile Bruxellesului sînt lăudabile, avînd în vedere marile restanţe pe care România le are la capitolul anticorupţie. Mai mult, necesitatea ca ţara noastră să îşi respecte angajamentele asumate şi nevoia de impunere a unei predicabilităţi vitale în analiza performanţelor naţionale sînt alte obiective pe care mediul intern ar trebui să le îndeplinească.

Percepţia românilor în Europa lărgită este departe de a fi una bună. Un val xenofob antiromânesc de o violenţă extremă se manifestă în Italia. Ţări ca Spania sau Marea Britanie tolerează cu dificultate inserţia de forţă de muncă a emigranţilor români. Cu atît mai mult loviturile de imagine în lupta anticorupţie sînt aşteptate, dorite, încurajate şi chiar susţinute cu un subiectivism la vedere de către instituţiile europene.

Da, Europa încă mizează pe dreapta politică românească în reducerea fenomenului corupţiei la nivel înalt. Mai precis, mizînd aproape exclusiv pe pressing-ul prezidenţial pentru apropierea verdictelor în cazul gulerelor albe româneşti, Uniunea Europeană îşi asumă o implicare directă, fără ocolişuri, în alegerea partenerului instituţional intern în lupta anticorupţie şi ignorînd principiul subsidiarităţii.

Cînd resursele de redresare internă sînt epuizate, am putea admite că intervenţionismul european în susţinerea unei tabere politice de la Bucureşti este justificat. Dar este deja mult ca indicaţiile Bruxellesului să prevaleze asupra luptei politice autohtone, să îi influenţeze trendul şi deciziile.

Dacă în această toamnă nu cad capetele lui Adrian Năstase, Miron Mitrea şi Şerban Mihăilescu, se cheamă – în cheie europeană – că lupta anticorupţie este apă de ploaie scursă pe Dîmboviţa. Dacă Parlamentul nu dă drumul parlamentarilor suspectaţi de acte de corupţie să compară în faţa legii, se cheamă că un organism democratic se opune aplicării statului de drept. Iar dacă miniştrii şi politicienii neportocalii vor ajunge la răcoare, asta înseamnă că lupta anticorupţie a intrat în linie dreaptă. Şi, ca un corolar, se vede treaba că singurii politicieni nepătaţi sînt confiscaţi exclusiv
în valul portocaliu.

Dacă cumva românii nu mai cred deloc în salvatorul naţiunii şi în armata lui de cruciaţi, Europa ne trage de mînecă şi ni-i arată. Să fie primiţi. Europeneşte.