Cui îi e frică de Sorin Oprescu?

Îndărătul lui Vasile Blaga sînt nişte oameni care aşteaptă. Borduri învechite, puse acum trei-patru luni, trebuie schimbate. Străzi asfaltate acum un an trebuie reparate. Parcuri unde acum umblă în dezordine copiii merită transformate în cartiere unde umblă în şir indian maşinile de lux.

În ciuda oboselii, inevitabilă într-o campanie electorală, şi a drumurilor care m-au purtat de-a lungul şi de-a latul ţării, mărturisesc o stare de satisfacţie intelectuală. Ca cetăţean şi ca om politic. Pentru că în ultimele zile am aflat răspunsul la mai multe întrebări chinuitoare. Acum ştiu cine a adus minerii, ştiu cine au fost teroriştii, cine a fost de vină pentru stagnarea reformelor, cine ne-a izolat de Europa, de ce nu ne-am calificat la mondialele din Germania, cine a prăbuşit Airbusul de la Baloteşti şi a dosit an de an medicamentele compensate pentru pensionari. Este vorba despre Sorin Oprescu. Îl cunosc de ani buni, îl ştiu activ, plin de energie şi totuşi nu îl credeam capabil de atîtea blestemăţii puse la cale cu profesionalism şi în ritm infernal. Sorin Oprescu e marea conspiraţie sadică dindărătul politicii româneşti în ultimii 20 de ani. Poate şi mai mult...

Nu rîdeţi. Toate cele de mai sus sînt informaţii certe, le am de la preşedintele ţării, de la Vasile Blaga, de la Liviu Negoiţă, de la editorialişti şi comentatori politici reputaţi. De fapt, le aveţi şi dumneavoastră. Ziarele scriu numai despre asta şi despre fotbal. Şi televiziunile vorbesc doar despre asta şi despre fotbal. E clar că a venit momentul ca România să iasă de sub opresiunea lui Oprescu!

Revenind la un ton serios, avem evident de-a face cu o enormă prostie propagandistică în cel mai pur stil pedelisto-băsescian. Calculul dindărătul acestor tîmpenii repetate la nesfîrşit e simplu şi pragmatic: bucureştenii nu iubesc nici PSD, nici pe Iliescu, dacă îl "legăm" pe Oprescu de Iliescu şi îi punem în cîrcă tot ce a fost rău pe pămîntul ţării, va cîştiga Blaga. Nu pentru că merită, nu pentru că nu ar fi o marionetă publicitară care pozează cu pixul la hartă, ca un elev silitor, ci pentru că se aşteaptă ca bucureşteanul să dea vot negativ. Votul negativ e marea specialitate a lui Băsescu. El cîştigă, cînd cîştigă, nu bazîndu-se pe un proiect, ci pe frica şi pe ura atent stimulate.

Vestea proastă pentru pedelişti e că premisa gîndirii lor scîrţîie temeinic. Pînă prin anul 2000, partidul meu a avut probleme în Bucureşti. Dar de atunci încoace lucrurile au intrat în normal. De două ori la rînd chiar Sorin Oprescu, reprezentînd PSD, a pierdut alegerile pentru Primăria Generală la doar un procent distanţă de învingător (de ce oare Traian Băsescu cîştigă în meciurile importante doar la un procent distanţă?), iar bucureştenii au votat şi revotat primari de sector PSD.

În opinia mea, există cel puţin trei motive pentru această campanie furibundă contra lui Oprescu. În primul rînd, e o chestiune de imagine. PD-L a obţinut un scor prost pe ţară şi, dacă pierde Capitala, partidul şi preşedintele lui şi al ţării ies şifonaţi rău din alegerile locale.

În al doilea rînd, în dulapurile Primăriei, dinastia Bădeanu-Văsescu are multe hîrtii de familie care nu trebuie să intre pe mîinile nepoftiţilor. Am mai vorbit despre asta. Nu insist. Înţelegeţi.

În al treilea rînd, îndărătul lui Vasile Blaga sînt nişte oameni care aşteaptă. Borduri învechite, puse acum trei-patru luni, trebuie schimbate. Străzi asfaltate acum un an trebuie reparate. Parcuri unde acum umblă în dezordine copiii merită transformate în cartiere unde umblă în şir indian maşinile de lux.

Există, prin urmare, un profund "interes naţional" ca Sorin Oprescu să fie identificat cu răul absolut. Chiar dacă pentru asta unii oameni sînt nevoiţi să spună prostii uriaşe. Iar noi să le citim şi să le ascultăm. Să ne fie frică. Să începem să urăm. Sau poate nu? O să vedem duminică.