Cum de e acum mai rău ca în ’54?

Pe când era ministru în foncţie, Igaş Traian a dat drumul la un porumbel care l-a făcut şi mai remaniabil decât era: vor fi nămeţi mai dihai decât în ’54! Televiziunile şi gazetele spăi­mite au difuzat rapid alarma de cod roşu instaurată de Igaş, ales din această poveste şi cu porecla de Tro­ian. Pentru asta, domnul ex-minis­tru, când se mai linişteşte trea­ba, îmi datorează un miel. Aştept.

Am căutat prin toate cotloanele scenaritei motivele pentru care Igaş Traian Troian a dat semnalul catastrofei. Am zis că mesajul era unul po­litic. Guvernul Boc nu mai ştia cum să astupe gura demonstranţilor care de dimineaţa până seara strigau "Jos!". Primiseră toţi miniştrii ordin de la Băsescu, de la partid, de la Bru­xelles – aripa PPE, de la Udrea să facă totul (vorba lui tovarăşu’) să liniştească strada. Iarna ade­vă­ra­tă a căzut mănuşă trupei. Priveau la fulgii de nea ca la stropii de ploaie după o secetă cumplită! Implorau ter­mometrele toţi miniştrii cu fami­liile lor şi strigau cu disperare "Jos, Jos", doar-doar or pleca zurbagiii din Pieţe. Frig se făcea, zloata venea, dar golanii păreau că se hrănesc cu jă­ra­tec. Dacă băgăm cod roşu, plea­că? Au plecat doar la cumpără­tu­ri, au luat provizii de au lăsat rafturile la lemn.

Atunci, de ce o fi zis Igaş po­ves­tea cu cocoşul roşu? Se baza el to­tuşi pe ceva când anunţa că vine urgia deşi meteorologii  îl contrazi­ceau.

Istoria iernii 1954, cea mai rea din memoria câtorva generaţii, este în cifre seci: viscol în februarie în zi­lele de 1-4; 7-9; 17-19 şi 22-23, deci 13 zile de viscol puternic. Vi­te­za maximă a vântului: 126 km/h în Bucureşti pe 3-5 februarie; cantita­tea maximă de zăpadă depusă 115,9 l/mp în 24 de ore şi, cel mai gros strat de zăpadă – 123 cm la Călăraşi pe 3-4 februarie. Pe ăsta chiar l-am vă­zut, copil fiind în oraşul cel mai tro­ienit al teribilei ierni.

Igaş a avut drep­tate când a spus că va fi mai rău ca în 1954. Şi a fost, cel puţin până acum. În România au murit aproape 40 de oameni din cauza gerului! O cifră înspăimân­tă­toare care arată de ce se temea Igaş: lipsa de organizare şi capacita­tea redusă de intervenţie a auto­rită­ţilor!

Ministrul de Interne cunoaşte cel mai bine pe ce poate conta Ro­mâ­nia în caz de catastrofă: cu toate comandamentele de urgenţă şi teleconferinţele transmise în direct de televiziuni, în ajutorul oamenilor înzăpeziţi se trimiteau mai mult vorbe. Elicopterele dirijate de Raed şi Salvările au intervenit când vremea a permis-o. Dar unde au fost inter­­ven­­ţiile drumarilor, ale companiilor care încasează anual sute de mi­lioane de euro să des­ză­pe­zeas­că şo­selele. Unde sunt mijloacele de des­chidere a căilor ferate?

La cod galben s-a dat ordin de  restricţionare a circulaţiei. La cod portocaliu s-au blocat autostrăzile şi aproape toate drumurile naţio­na­le din Muntenia, Dobrogea şi Ol­tenia. Căile ferate sunt şi ele parali­zate. Dar vremea, să nu cădem în cap­cana lui Igaş, a fost mult mai blân­dă decât în 1954.
Dezorganizarea administraţiei cen­trale şi locale, starea jalnică a dotărilor tehnice specifice pentru situaţiile de iarnă, lipsa oricăror ac­ţiuni de protecţie a căilor de co­mu­nicaţii – parazăpezi, perdele de vege­taţie – au  făcut ca iarna din 2012 să fie mai rea în consecinţe decât viforul istoric din 1954. Pentru asta nu va răspunde însă nimeni.