x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Cum plătim haraciul fără să omorâm iobagul

Cum plătim haraciul fără să omorâm iobagul

de Ionuț Bălan    |    02 Ian 2013   •   14:57

În locul unei strategii pe termen mediu, Guvernul Ponta se remarcă, mai degrabă, printr-un plan de amenzi. Adică, după ce li se oferă primarilor posibilitatea să crească taxele pe proprietate, se majorează accizele. Şi după ce se scumpesc gazele şi curentul, se reintroduce taxa pe prima vânzare auto. Iar accizele nu se măresc doar ca procentaj, ci şi ca volum, ca urmare a deprecierii leului faţă de euro. De reducerea impozitului pe venit, nici nu poate fi vorba.

Reamintesc că toate aceste “iniţiative” au legătură cu FMI, care a împrumutat bani României. Pentru a-i recupera, Fondul consideră că pe orice previziune de creştere economică, oricât de optimistă ar fi, statul român trebuie să crească taxele.

Principala problemă a României este însă că interesele FMI sunt contrare celor naţionale. Nu trebuie pusă pe primul loc majorarea PIB şi a impozitelor, ci creşterea productivităţii şi a nivelului de trai. Iar faptul că e necesar să sporească productivitatea impune un răgaz, fără creşteri de taxe, majorări de preţuri şi restricţii din partea politicii monetare.

Şi chiar dacă se micşorează taxele şi se comprimă economia cu 2% în acest an, în România ar putea să intre bani. Cum? Statul poate relaxa fiscalitatea, poate renunţa la Programul Prima Casă pe care tocmai l-a “reîncărcat” şi să se transforme, nici mai mult nici mai puţin, în agent imobiliar. De pildă, dacă Adriean Videanu a achiziţionat locuinţele sociale cu 2.000 de euro/metru pătrat atunci când era primar, acum, cu 700 de euro se poate cumpăra mult mai mult. Fără risc, pentru că România e subconstruită...

Cu alte cuvinte, cine are de vândut şi nu găseşte în piaţă, statul îi poate oferi 700 de euro/metru pătrat şi-l scapă de activ. Iar dacă ar fi scutite de impozit să zicem clădirile construite în ultimele două decenii, probabil că statul n-ar mai apuca să achiziţioneze nimic, s-ar da totul mai sus de 700 de euro/metru pătrat.
Iată, aşadar, o variantă exact pe dos decât cea “agreată” de FMI. Statul român poate face 30% profit într-un an, vânzând ce a cumpărat de pe o piaţă imobiliară unde, culmea!, nu se tranzacţionează, deşi e deficit cronic de locuinţe. Asta ar permite României să-i returneze împrumutul Fondului şi să-i arate că sunt şi alte zone de unde se pot scoate bani, nu neapărat din impozite.

Recapitulăm. FMI sugerează să luăm bani de pe unde se poate şi să-i plătim “ratele”. Bugetul poate face asta, dar problema e cum să-i intre bani în continuare, pentru că dacă o face provocând falimente şi şomaj îşi alungă “muşterii”. De aceea, România trebuie să achite creditul către FMI dintr-un loc care să-i permită şi să “dezvârtă” secvenţa economică, în paralel cu reluarea intrărilor de fluxuri financiare din exterior. Şi nu e musai ca economia românească să înregistreze creştere pentru a atrage bani. Pentru asta însă trebuie să se “dezumfle” bula imobiliară, fiindcă prin majorări de taxe aceasta apasă mai greu asupra portofoliilor băncilor.

×